𝚃𝚑𝚎 𝚂𝚎𝚍𝚞𝚌𝚎𝚛

Capitolul 19

🅂🄾🄿🄷🄸🄰. 🄿.🄾.🅆.

A doua zi, la birou, ştiam că o să  arăt ca naiba. Aveam cearcăne mari şi întunecate şi semne de pasiune pe gât. Nu mă interesa deloc. Încă mai simţeam urmele mâinilor lui Ryan pe corpul meu, ca să nu mai spun despre durerile plăcute care-mi aminteau de tot ce făcuserăm.

― Sună şi spune-le că nu te simţi bine, îmi şoptise Ryan în acea dimineaţă. Stai cu mine în pat toată ziua.

― Nu pot, protestasem. Au nevoie de mine la muncă și am o ședință importantă.

― Şi eu am nevoie de tine.

Replica lui mă făcuse să zâmbesc larg.

― Tu m-ai avut suficient pentru moment.

Ryan m-a tras la piept şi m-a sărutat cu foc.

― Nici măcar n-am început cu tine, a spus.

Am căzut de acord până la urmă să mergem amândoi la muncă, fiindcă era vineri şi aveam de rezolvat fiecare mai multe lucruri, însă la cinci şi jumătate avea să înceapă weekendul.
Înainte să plecăm, Ryan a pregătit ouă cu caşcaval şi spanac, puţină şuncă şi trei felii de pâine prăjită. După ce l-am văzut nici nu mai îmi era foame.

El mâncase tot, până la ultima firimitură. Drept răspuns la comentariul meu cum că îmi golise frigiderul, el mi-a răspuns că era nevoie de mult efort ca să mă satisfacă şi că un bărbat trebuia să-şi păstreze forţa.

Ajunsă la firmă m-am apropiat de biroul meu și am deschis laptopul.
Până la ora cinci am lucrat, apoi m-am hotărât să trec pe la firma lui Ryan.

Ryan era  aşezat la birou, vorbind la telefon și trăgând dintr-o țigară, iar sacoul său zace aruncat pe spătarul unui scaun. Are cravata desfăcută şi mânecile suflecate deasupra antebraţelor puternice, de parcă ar fi încercat să facă mai comode hainele elegante. Un necizelat, gândesc cu o plăcere posesivă.Suntem căsătoriţi de aproape un an, şi eu tot nu m-am obişnuit cu gândul că e al meu.

Se opreşte când mă vede şi un zâmbet lent, uimitor, îi apare pe buze. E zâmbetul care mă face să ameţesc puţin de fiecare dată.

-Vorbim mai târziu, spune la telefon. A intervenit ceva. Bine.

Lasă telefonul deoparte şi ocoleşte biroul, se aşază pe marginea lui şi mă trage spre el.

-Ce faci aici, iubito?

-Am terminat tot ce aveam de lucru și am zis să trec pe la tine.

-Bine ai făcut.Îmi era dor de tine, spune sărutându-mă.

-Iubito, vreau să vorbim ceva, spune el serios.

-Ce ai făcut? întreb eu încercând să mă îndepărtez de el.

-Nimic, Sophi.Vreau să ne căsătorim și în fața lui Dumnezeu.Ne-am căsătorit doar la starea civilă.Vreau să te văd în rochie de mireasă.

-Ooo, Ryan.Nu mă așteptam la asta, dar sunt de acord.Ar trebui să ne căsătorim și în fața lui Dumnezeu.

-Mă bucur, iubit-o.Atunci începem pregătirile?

-Da, iubitule, îi spun eu fericită.

Ziua următoare eram prinsă în trafic. M-am uitat la ceas când s-a făcut roșu iar― nu înaintaserăm nici măcar patru mașini după două semafoare verzi.Aveam o grămadă de documente care mă așteptau pe birou și o ședință importantă.Secretara mea sigur e pusă în dificultate.L-am dat un mesaj și am început să caut o melodie.Dacă tot stăteam degeaba, măcar muzică să am.Acum dacă tot am muzică trebuie să și dansez.Din mașina vecină un băiețel cu cățelul în brațe se uita curios la mine.Eu continuând să dansez îi fac cu mâna.Băiețelul se sperie și se lasă jos ascuzându-se de mine.Bravo, am ajuns să sperii și copii.

Am apăsat pe butonul liftului. Întârziasem deja 15 minute la întâlnire și nenorocitul de lift de-abia se mișca.După ce am lovit butonul de câteva ori, mi-am spus că o să urc pe scări data viitoare.Dar pe cine mințeam?Cu pantofi cu toc? În fustă strâmptă?Mai bine schimb liftul.

Am oftat zgomotos.Chiar ne mișcăm?Frustată și poate puțin anxioasă pentru că întârziasem din cauza lui Ryan, am mai încercat o dată butonul liftului.

-Hai odată! Că deja am întârziat ca naiba!

Ajunsă în sfârșit la etajul dorit, alerg spre sala de conferințe.

-Îmi cer scuze, traficul.

-Nu este nimic.Vă scuzăm.

După ședința care a decurs bine, am stabilit să ne întâlnim pentru a ne căuta hainele potrivite pentru nuntă.