Niciodată întuneric

Capitolul 16

━━━━━━━━┛ ✠ ┗━━━━━━━━

        Las capul pe spate, întâlnindu-i ochii în care sclipesc mici puncte sferice, trezind la viață griul mohorât.

        Anthony își desprinde ca ars palmele de pe umerii mei și pleacă spre fereastră. Dacă are impresia că scapă cu una, cu două, se înșală amarnic.

        Pe de o parte, sunt surprinsă că a căutat asta pe internet. Niciodată nu mi l-am maginat genul care nu are suficientă încredere în el și necesită sfaturi pentru a aborda o fată. Pe de altă parte, îmi aduc aminte că, uneori, în cele mai neașteptate momente, roșește. E un paradox. Iar a treia chestie care mă șochează, e că nu a șters căutarea din istoric. Cum să uiți ceva atât de important?

        Oare o place pe Erika? A căutat înainte de petrecere, neștiind cum să se comporte în preajma ei? Normal că o place...

        Inexplicabil, se instalează în mine senzația de dezamăgire.

        — Bineînțeles că am cautat, îmi răspunde într-un târziu Anthony, luându-și privirea de pe geam și întorcându-se pe scaunul de lângă mine.

        Nu mai arată stânjenit sau mirat. A trecut foarte repede de la oh, nu trebuia să vezi asta la nu-i mare lucru, nu te mai umfla în pene, Raven.

        Mă întorc cu totul în direcția sa, așezându-mi un picior peste celălalt, cu brațele împreunate defensiv, la piept.

        — De ce?

        — Nu știu niciodată dacă flirtezi cu mine sau vrei să mă ucizi.

        Îmi crapă inima în zeci de bucăți. Nările îmi freamătă disperate după aer, neputând inhala suficient, din pricina șocului.

        Nu poate vorbi serios.

        — Cum să crezi una ca asta? îl întreb, revoltată.

        — Tu mi-ai spus că te gândești să mă ucizi, când îți ascuți creioanele. Ai o privire tare sinistră, nu mă poți învinui.

        — Cum să crezi că flirtez cu tine, Bibxy? Aceasta era întrebarea!

        Acum el arată al naibii de șocat, cu gura căscată și sprâncenele unite.

        — Eu aproape îți scot ochii, iar tu crezi că o fac din prea multă iubire? Dragul de tine! Cât de inocent ești!

        Dintr-un motiv necunoscut, se bosumflă. Urmăresc cum strâmbă din nas, apoi își mijește ochii la mine, ca un prădător dornic să atace în următoarea secundă.

        — Haide, totuși, să vedem ce spune prietenul nostru Google, murmur, deschizând prima pagina din lista de rezultate găsite.

        — Te plângeai că nu ai timp să termini! mă apostrofează Anthony.

        — Citesc repede. Foarte repede.

        Nu apucă să se încarce pagina, când îmi fură mouse-ul și o închide. Simțul umorului și Bixby sunt ca două linii paralele. Nu se vor întâlni niciodată.

        Știu că pe Erika vrea să o prindă în mreje, nu sunt chiar atât de grea de cap, cum își imaginează. Nici măcar nu s-a străduit să ticluiască o minciună mai plauzibilă.

        Auzi la el. Flirtez. Ha-ha. Foarte amuzant.

        Cu o dezlănțuire vijelioasă, mi se fixează pe retină imaginea dansului celor doi. Cum zâmbetul Erikăi i se întindea până la urechi și chiar dincolo de ele. Era numai un zâmbet. Un zâmbet imens și sâcâitor.