Niciodată întuneric

Capitolul 31

━━━━━━━━┛ ✠ ┗━━━━━━━━

Grayson părăsește apartamentul abia după trei ore de când a intrat.

Toată ziua de astăzi am funcționat ca un zombie prins într-o transă din care nu poate ieși. Nu am dormit deloc noaptea trecută, am stat cu Anthony să vedem cât mai multe înregistrări. Am mai găsit una în care o bruschează nu chiar la fel de violent, însă deznodământul a fost același: Jenny s-a refugiat în baie pentru un sfert de oră și s-a întors apoi cu un zâmbet larg pe buze, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Ricky mi-a spus că va încerca să îl înmoaie pe Theodor, însă nu văd cum ar putea face asta, din moment ce el știa ce ascund înregistrările și tot a ales să nu ne povestească. Totuși, a reușit să mai afle un detaliu relevant: a fost obligat să șteargă acele filmări. Nu a vrut să spună cine l-a obligat. Teoretic, ele nu mai există, însă pentru un motiv anume Theodor le-a făcut copii înainte să le șteargă.

Sasha a fost singura mea pastilă salvatoare, dacă o pot numi așa, căci mi-a mai atenuat un pic durerea de cap prin glumele și tachinările cu Jesper. Garrett ne-a rugat să tragem tare ca să putem livra niște materiale care sunt urgente. N-am prea ieșit din birou și nici nu am aflat informații noi.

Ne-am ținut după Grayson de când a plecat de la firmă, însă nu a dat niciun semn până acum. Francesco ambalează motorul mașinii și pornește în viteză, astfel că eu și Anthony – aflați pe bancheta din spate – ne clatinăm într-o parte. Are zi liberă astăzi, iar după ce i-am trimis înregistrarea nu a stat nici măcar o nanosecundă pe gânduri înante de a se oferi să ne însoțească. Plus că avem o mai bună acoperire folosindu-i mașina și pe el drept șofer.

Conducem într-o tăcere mormântală vreme de câteva cvartale, neslăbind din ochi autoturismul lui Grayson. Oprește în parcarea unui hotel și intră de unul singur, aruncând o scurtă privire spre mașină și verificând dacă a închis-o.

Urăsc așteptarea. E cea mai cruntă formă prin care poți ajunge să afli ceva. Te omoară încetul cu încetul, căci vrei să știi cât mai repede ce se petrece, iar să stai locului și să privești în gol, către un hotel dărăpănat, chiar nu te face să te simți mai bine.

— I-ai arătat filmările și lui taică-tu? îl întreabă Francesco pe Anthony.

Anthony se încordează.

— Nu încă. O să trecem pe la el după ce terminăm aici.

Francesco încuviințează. Întinde mâna către oglinda retrovizoare și o repoziționează astfel încât să ne vadă pe noi.

— Știi că mereu mă întreabă dacă ești bine, nu? întreabă privind fix în ochii lui Anthony reflectați în oglindă.

Nu primește răspuns.

Un firișor de căldură și liniște mi se strecoară printre crăpăturile inimii. Îi pasă de fiul său. În ciuda divergențelor avute, vrea să îl știe bine.

Pe Anthony nu pare că-l afectează în vreun fel cele auzite.

— Îi pare rău, Tony. Ar trebui să vorbești cu el. Numai pe tine te mai are, iar tu numai pe el îl mai ai.

Simt o înțepătură în coșul pieptului.

Numai pe tine te mai are, iar tu numai pe el îl mai ai.

Anthony se uită absent prin parbriz, spre hotel.

— Toți medicii au zis că mama ta nu avea să se mai trezească. Era doar o chestiune de timp până...