Stropii de apa cădeau si se împrăștiau pe suprafața pielii. Ochii ii erau roșii, iar lacrimile nu încetau să curgă. Se uita in oglinda din cabina de dus si se analiza. Se spune ca cel mai bun mod de a cunoaște un om, de a-l citi, este sa te uiți in ochii lui. O facu. Nu vedea nimic, doar niste cearcăne adânci si irișii puțin iritați. Își duse mâinile de-a lungul parului, apoi își șterse fata. O durere de cap ii străfulgeră tâmplele. Orice alegere avea să facă, va pierde ceva. Își turna puțin gel de dus in palma, apoi il întinse pe piele. Își masa fiecare porțiune ce acum rămăsese rigida, paralizata.
Părăsi căldură cabinei de dus. Își înfășura un prosop mare si pufos in jurul corpului, iar parul si-l șterse cu altul. Se poziționa in fata oglinzii. Vechea Andreea avea să moara, iar asta era inevitabil. Fara pic de vlaga, își usca podoaba capilara. Intra in camera. Jace stătea pe pat, cu laptopul pe picioare.
-Cum te simți, iubito? Nu mai fi supărata, tatăl tau va fi bine! Il iubea pe omul asta mai mult decat orice pe lume. Grandoarea sentimentelor ei pentru el o speria. Cum era posibil ca in 2 ani jumătate, aproape trei, sa te pierzi pe tine? Sa devii una cu alta persoana?
-Da, ma doare puțin capul. Ma duc sa-mi iau haine, ca să ma schimb.
-Ma duc si eu să-mi fac băie, o anunța tânărul, in timp ce cobori din pat si se îndrepta către ea. Ii săruta obrazul si intra in baie.
Înșfăca niste lenjerie din sertar, apoi o pereche de pantaloni scurți si un tricou. Parul il prinse intr-un coc.
Acum, se afla in pat, cu o carte pe care tot încerca s-o citească, dar gândurile proprii ii distrăgeau atenția. Inchise cartea și-o așeza pe noptiera. Își lăsa capul pe spate si închise ochii. Mâinile i se aflau pe genunchii pe care si-i adusese la piept intr-o mișcare leneșă.
Jace se îmbrăca, apoi se așeza lângă ea. Purta o pereche de pantaloni scurti si un tricou alb ce-i contura fizicul plin de calități.
-Jace, ma tii in brațe, te rog?
-Vino aici! O captura in brate. Ea își lăsa capul pe pieptul lui, iar el se juca cu parul ei care mirosea a nuca de cocos.
-Nu pot sa cred ca mai avem câteva luni si terminam facultatea! Spuse tânărul.
Doar cateva luni...repeta aceasta in gând.
-Da, timpul a trecut repede.
-După ce absolvim, o luna te răpesc, o anunța chicotind.
-O sa fie cam greu sa ma răpești!
-Ba nu, vreau sa călătorim in toată lumea. Sa ne bucuram de fiecare clipa împreună. După ce voi deveni C.E.O, asta va fi cam greu de realizat.
Nici nu știi cat mi-aș dori asta!
Se ridica ușor de pe abdomenul lui si-l privi in ochi. Avea aceeași privire de care se indragostise.
-Jace, te iubesc, sa nu uiți asta niciodată!
Își duse buzele si le întâlni pe ale lui.
-Si eu te iubesc, Andreea! Nu as suporta sa te pierd.
Uneori, de lucrurile de care ne temem nu vom scăpa, gândi ea.
Adormi in brațele lui, in timp ce el o privea cu adorație. De la o singura provocare ajunsese să-și ofere sufletul, dar nu regreta asta. Il schimbase mult si nu știa cum reusise.
***
Lumina soarelui se strecura pe geamurile camerei. Alarma telefonului anunța ca era timpul sa părăsească așternuturile moi si fine.
-Andreea, o striga, sarutand-o si pe obraz, e timpul sa te trezești. Vom întârzia la facultate.
-Inca 5 minute, murmura. Asta era rutina pe care o urmau in fiecare dimineața. Si se spune ca bărbații sunt aia lenesi.
După multa munca de persuasiune, reușise, acum se aflau in mașină. Mergeau către facultate.
-Ne vedem acasă, eu am putina treaba in oraș, il anunța.
-Ce treaba? Întreba curios.
-Vreau sa merg pana la banca.
-Andreea, știi că-mi poți cere mie bani, o mustra.
-Jace, am banii mei, ți-am zis ca nu am nevoie de ai tai! Ii replica enervata. Aveau aceeași problema de fiecare data. Părinții ei ii trimiteau bani in fiecare luna. Mama ei era profesoara de engleza, iar tatăl ei era asociat la o firma de avocatura din București. Nu erau la fel de bogății ca părinții lui Jace, dar o ajutau cu ce puteau. In plus, pana acum doua luni lucrase la un birou de avocatura, unde-si făcea si stagiatura. Economisise ceva, ținând cont ca Jace era cel care plătea utilitățile casei, iar ea cumpăra mâncarea. Poveste si mai lunga pe subiectul asta. Ea își dorea un bărbat care s-o iubească si alaturi de care sa poată construiască.
-Bine, bine, spuse si ridica mâinile de pe volan, in semn de predare.
-Ne vedem acasă! Își spuseră simultan. Se sărutară, apoi se duseră la cursuri. Astăzi era singură zi in care aveau majoritatea orelor separat.
