Deschise usa camerei lor, intra, apoi o tranti cu putere, azvarlindu-se direct in pat. Plangea. Nu se putea opri. Astepta, sperand, ca el va pasi in dormitorul lor, ii va spune ca regreta si ca totul va fi bine. Nu fu asa. Gaura din perete nu se deschise. Se trase pana langa spatarul patului, dupa care isi aduse picioarele la piept. Rimelul i se scursese, iar restul machiajului, de asemenea.
Instinctiv isi duse mana la pantece. Ce voi face? Gandi speriata. De ce nu vrea copilul?
Cuvintele lui ii rasunau in cap, asemenea unei picaturi ce cade de la o inaltime mare, intr-o fasie de apa. Cum ai putut fi atat de proasta?
Suspina zgomotos, iar pentru cateva secunde, parca isi pierdu respiratia.
***
Statea nemiscat. Parca totul inghetase.
Un copil, isi spuse in gand. Un copil. De ce acum? De ce? Stia ce avea sa se intample, avea sa piarda pe cineva, avea sa fie pus in aceeasi situatie in care a fost si tatal lui. Ii spusese de la inceput, asta fusese prima regula, sa nu ramana insarcinata. Lua sticla de whiskey si isi turna un pahar intreg, pe care-l bau din doua inghitituri. O iubea, o iubeste si, probabil, o va iubi, dar nu o poate ierta pentru asta, cel putin, nu acum. Se uita in oglinda ce trona deasupra barului si isi analiza chipul. Parca imbatrinse cu 5 ani. Ochii ii erau rosi, parul blond ii era ravasit, iar textura pielii isi pierduse culoarea. Cu o lovitura scurta si precisa, suprafata incolora se transforma in triunghiuri de cristal. Unul dintre el ii crestase pielea mainii, provocand o rana ce nu se compara cu cea pe care o avea deja.
In cateva clipe, statu in fata usii.
Avea dubii, nu stia daca asta era solutia, dar nu voia sa o piarda, nu acum, cand isi intregise sufletul.
Lua o gura de aer si impinse suprafata de lemn, care lasa la vedere corpul Andreei, ce se afla in pozitia unui fat. Spatele ei era intors catre usa, nepermitandu-i sa-i vada fata. Plangea. Suspinele impanzisera camera.
-Nu vreau sa te pierd, sopti temator, apropiindu-se de pat. O trase catre corpul lui. Renunta la el!
-Poftim? Il intreba, in timp ce se ridica in fund si ajunse la acelasi nivel cu el. Il privi in ochi. Imi ceri sa avortez copilul nostru?
-Suntem tineri, avem tot viitorul, poate vom avea altii.
-Poate? Ce e in neregula cu tine?tipa si se indeparta de el. Cobori din pat, desi se simtea sleita de puteri, si merse catre fereastra. Te-ai gandit ce-mi ceri? Poate eu imi vreau copilul!
-Ce nu intelegi?! Nu te pot pierde, te iubesc prea mult pentru a te pierde! Striga catre el.
-Tu nu intelegi, imi ceri sa ucid o parte din mine, o parte din tine, un intreg al nostru.
-Nu putem discuta acum, trebuie sa te linstesti si sa vezi situatia la rece. Sosirea lui nu va avea loc intr-un moment oportun. Nu avem nevoie de el! Nu acum!
Il plesni.
-Iesi afara, acum! Nu vreau sa te mai vad!
Se uita cu furie la ea, dupa care iesi val-vartej din camera.
Cazu in genunchi. Lacrimile i se prelingeau pe fata, asemenea unor rauri involburate. Fiecare strop de apa sarata devenea o speranta distrusa.
O rupsese in bucati!
-------
Hey! Trebuia sa postez in weekend, dar nu o sa pot, asa ca aici e capitolul! :D astept pareri!
