-Buna ziua, studenti! Rasuna puternic vocea profesoarei. Andreea ocupa locul ei uzual, de langa fereastra. Admira frumusetea naturii. Semnele toamnei erau din ce in ce mai vizibile. Fruzele copacilor deveneau d-un aramiu ce-i amintea de copacul de la casa bunicilor. Cand mergea in vizita la ei, prima oprire era in fata portii. Un nuc urias o astepta, cu un leagan pe una dintre crengile lui. Mereu, in acest anotimp, cand frunzele se asterneau ca un covor persan, le strangea intr-o gramajoara si sarea din leagan in ea.
Colega ei, Heather, lipsea, era plecata la familia ei, fratele ei avusese un accident de masina. Scapase cu cateva rani minore.
Ura zilele de luni, iar astazi era una dintre acele zile in care, pur si simplu, simtea nevoie de a nu face nimic. Melancolia si nostalgia ii bufneau din adancul sufletului. Ii era dor de parintii ei, de Romania, se simtea singura.
-Va trebui sa va grupez cate doi si sa faceti un proiect, ii informa profesoara. Vom trage... Discursul ii fu intrerupt se usa care se deschise brusc.
-Buna ziua, imi pare rau ca am intarziat, spuse Jace, afisand un zambet sarmant. Intreaga populatie, ei bine, aproape, saliva la vederea lui.
-Domnule White, cum de ne onorati cu prezenta dumneavoastra?il intreba ironic profesoara.
-Am vrut sa va fac o surpriza placuta, raspunse razand.
-Bine, bine, ia loc undeva si sa fie ultima data cand intarzii, altfel te pic!
"Oh, nu, nu, din toata clasa, fix locul de langa mine!"gandi fata.
-Ce face leoaica mea?!
-Asteapta la panda, ii zise pe un ton sarcastic.
-Dupa cum spuneam, inainte ca al vostru coleg sa ma intrerupa, vom trage la sort, pentru proiecte.
Asistenta cadrului didactic incepu sa scrie numele fiecarui bilet pe o bucatica de hartie. Le amesteca, iar profa incepu sa selecteze aleatoriu.
-Andreea, cu David.
Nu stia cine e, il vazuse de cateva ori cu Jace, dar atat.
-Pacat, si eu care te voiam! Ii sopti Jace, fixand-o cu privirea. Nu se uita spre el, dar actiunea lui parca ii parjolea fata. Simtea cum sangele ii urca in obraji. Cuvintele lui i se parura pline de al doilea mesaj, dar prefera sa creada ca e doar impresia ei.
-Destinul, ii raspunse simplu si direct.
La sfaraitul orei, David o astepta la iesire.
-David, spuse si ii intinse mana. O accepta cu incredere.
-Andreea.
-Vrei sa bem o cafea dupa ore si sa stabilim detaliile?
Nu se astepta la asta, credea ca e la fel ca Jace, un arogant. David era un tip inalt, binefacut, saten, cu ochi caprui, i-ai fi putut pune imediat eticheta de "hottie".
-Okay, ne vedem la doua la cafeneaua de langa universitate?
-Da. Te astept.
-Mai, mai, cineva deja ma inseala cu prietenul meu?! Se auzi o voce din spatele ei. Era inconfundabila. Jace.
-Da, tu nu-mi esti suficient, ii zise, in timp ce se intorase catre el. Ii facu cu ochiu', dupa care pleca razand. De unde atata curaj nici ea nu avea idee.
***
-Buna! Se ridica David si o saluta.
Ii oferi un zambet si ii reintoarse salutul.
-Hey!
-Ia loc. Ce vrei sa bei?
- O sa vreau o cafea.
Chelmerul veni si le lua comanda, dar nu inainte de a nu a o analiza pe tanara. Purta o pereche de blugi albi, un maiou alb, cu un sacou rosu pe deasupra, ce se potrivea cu pantofii din catifea rosie. O deranja atitudinea lui, dar era, oarecum, obisnuita.
-Esti din S.U.A? O intreba curios.
-Nu, din Romania.
-Unde-i asta?
-E o tara medie din sud-estul Europei.
-Si-ti place aici?
-Da, e ok, dar nu am apucat sa vizitez foarte multe locuri.
-Anunta-ma cand si ce vrei sa vezi, iar eu te voi insoti.
-Mersi.
-Deci, cand si cum facem? Vrei sa vii la mine?
Avu o mica retinere, nu avea atata incredere in el, dar era colegul ei, pana la urma.
-Da, cum vrei tu, putem sa lucram si la mine, se oferi ea.
-Ramane la mine, maine-seara, pe la 7? Imi trimit soferul sa te ia, da-mi doar adresa.
"Soferul?!" Gandi. Uitase cat de bogati erau adolescentii din facultatea asta. Probabil, el era unul dintre ei.
-Nu-i nevoie, vin singura, imi trebuie doar adresa.
-Insisit.
-Multumesc, dar nu!
-Asa esti mereu de incapatanata? O intreba, ridicand sugestin dintr-o spranceana.
-Se poate spune si asa.. Spuse razand.
-Imi pare rau de prietenul meu, spuse aproape in gand David.
***
Noua zi trecuse in zbor. De ce nu constientizeaza omul adevarata valoare a timpului decat atunci cand secundele i sunt numarate?! De ce nu se bucura de fiecare clipa, fie ea buna sau rea. Din orice lucru rau va iesi si ceva bun, si invers.
Taxiul opri in fata unei case cu doua etaje, in cel mai scump cartier al orasului. Ii multumi si ii plati, apoi cobori.
Vantul rece ii sufla in fata, firele de par formand o masca pentru fata ei. Pasi catre usa si apasa butonul soneriei.
Dupa cateva clipe, un Jace aproape dezbarcat, doar cu un prosop in jurul taliei aparu in fata ei.
-Tu?! Intreba surprinsa si confuza.
-Ti-a fost dor de mine, leoaico?
--------
