Cu mana tremuranda apasa pe clanta argintie. Usa mare din lemn de stejar se deschise. Inspira adanc aerul de afara si intra. Avea ochii plini de lacrimi, nu stia cum avea sa-i spuna. Asta fusese una dintre regulile lui, iar cumva, nu era constienta de cum se intamplase, dar o incalcase. Isi lasa geanta pe canapeaua din living, isi dezbraca jacheta pe care apoi o puse in cuier si se descalta. Luna aprilie era preferata ei, pana acum, era aniversarea lor in aceasta perioada, implineau 3 ani de cand erau impreuna, anul acesta. Acum doi se decisesera sa se mute impreuna, in casa lui. Formau un cuplu din primul an de facultate. Peste aproximativ 3 luni, ambii aveau sa-fi finalizeze studiile superioare. Cum avea sa-I spuna?asta era intrebare care o macina atat de tare. Avea nevoie de un sfat si stia de la cine sa-l obtina. Isi scoase telefonul din buzunarul blugilor negri, apoi o apela.
-Buna, mama? Spuse, incercand sa nu mai planga.
-Da, Andreea. Ai patit ceva, draga mea? O intreba femeia speriata.
-Mama, ceva groaznic s-a intamplat! Ii raspunse, dar nemaiputand sa-si controleze cascada de lacrimi ce se revarsa peste obrajii ei roz. Nu stiu ce sa fac!
-Andreea, calmeaza-te, ce s-a intamplat?
***.
Jace ajunse in fata imobilului si isi parca masina in garaj. Luminile casei erau aprinse, ceea ce insemna ca iubita lui ajunsese deja acasa. Era nerabdator s-o vada.
O cunoscuse pe Andreea, acum trei ani, ambii erau studenti la una dintre cele mai bune facultati din New York. Il captivase, initial, frumusetea si simplitatea ei. O fata inalta, slabuta, cu un par de culoarea focului si ochi verzi. Ce-l mira si pe el era faptul ca aceasta era total opusa tiparului de fata cu care avea el tangente. Iubea blondele inalte, slabe si dotate.
Primele doua saptamani au fost complet socante pentru el, desi aveau ore impreuna, fata era singura care nu se napustea asupra lui. Se limitau la a fi colegi, la a se saluta inainte de inceaputul orei si de sfarsitul acesteia.
Fata asta chiar ii atrasese atentia. Nu se imbraca nici ca restul colegelor sale, care isi etalau hainele si bijuteriile din ultimele colectii ale marilor case de moda. Ea purta jeansi, tricouri si Converse. Parul il avea prins mai mereu. Probabil era saraca, se gandi, dar cum de-si permitea sa plateasca taxa facultatii?
Zilele treceau, iar curiozitatea lui crestea din ce in ce mai tare. Observase ca statea mereu in a doua banca de langa perete, alaturi de o fata din Londra , si ca era destul de inteligenta, poate cea mai destepata, mereu venea prima cu raspunul corect. Sa fii student la Drept nu era simplu, aveai nevoie de un gram de istetime. Trebuia s-o cunoasca, trebuia sa afle tot ce tine de ea.
-Jace, frate, ce te tot holbezi la roscata? Il intreba prietenul sau, David.
-…analizez, ii raspunse razand.
-Ce anume analizezi?
-Ce stim despre tipa asta? Intreba Jace, ridicand sugestiv din sprancene.
-Mai nimic, doar ca e tare in gura daca te iei de ea. Poti s-o intrebi pe Amanda.
Amanda era “it girl”, cea mai bogata tipa din clasa lor, dar cam aroganta. Jace o stia de cand aveau 7-8 ani ambii, parintii lor faceau afaceri impreuna si se vedeau des. De atunci, frecventau aceleasi cercuri de prieteni, aceleasi localuri, mergeau la aceleasi petreceri. Se intelegeau bine, iar Amanda avea momentele ei, daca o cunosteai, era de treaba, daca nu…ei bine, “she acts like a bitch”.
-Ce i-a facut? Intreba blondul.
-Amanda s-a luat de vestimentatia ei, iar roscata i-a spus ca “ daca fustele scurte, tonele de machiaj si exteniile din coada de cal trebuiau sa te faca mai frumoasa, in cazul ei s-a intamplat opusul.” Amanda a ramas fara raspuns, iar mai ciudat e ca a bufnit in ras si i-a spus ca o place.
Gata, ai castigat-o pe Amanda, roscato! Gandi Jace, stiind cum sa interpreteze reactia satenei.
-Interesant.
La sfarsitul zilei, Jace o astepta la iesirea universitatii, cu intentia de a o invita in oras. Era vineri, deci nu avea un motiv sa-l refuze.
-Roscato, putem vorbi? O intreba Jace, asezandu-se in fata ei.
-Spune, ii raspunse firm. Cu ce-mi pot ajuta colegul? Intreba zambind ironic.
-Stiu ca-ti este foame, de aceea vom merge sa luam masa.
-Nu, multumesc! Am treaba.
-Poftim? Nu-I venea sa creada, l-a refuzat?!
-Am spus ca am treaba, dar iti multumesc de invitatie. Acum, te rog sa te dai din calea mea, am treaba de facut.
-Numai daca accepti sa iesi cu mine, maine-seara.
-….bine…
-O zi frumoasa iti doresc, spuse.
***.
Intra in casa sa si isi cauta cu privirea iubita. In living nu era, pe canapea se afla doar geanta ei, in bucatarie, nu, urca la etaj si o auzi vorbind, deschise usa dormitorului si o gasi discutand la telefon, in romana, nu intelegea niciun cuvant, dar astepta sa termine. Statea cu spatele spre el, din vocea ei, se pare ca ceva se intamplase, era agitata.
Dupa 2 minute, fata se intoarse, isi arunca telefonul in pat, iar atunci observa ca nu era singura in camera. Isi duse mainile la obraji, incercand sa-si stearga lacrimile.
-Ce ai patit? O intreba barbatul, strangand-o intr-o imbratisare.
-Tatal meu nu se simte bine, il minti. Nu-I putea spune adevarul, nu inca.
-Ce are? Continua sa o interogheze, in timp ce-I mangaia protector obrajii. Diferenta de inaltime dintre cei doi nu era foarte mare, doar vreo 10 centimetrii, ea avea 1.70, iar el, 1.80.
-aaa…. A prins un virus si se simte rau…cea mai proasta scuza, dar..
-Iubito, o sa fie bine….e doar racit, spuse tanarul, incercand sa nu rada.
-Ma duc sa-mi fac un dus, il anunta fata, retragandu-se din bratele tale.
-Vin si eu in cateva minute.
-Ba nu, de data asta, nu!
-De ce?
-Musafirii, ii spuse razand.
-Off…bine, bine…dar nu mai plange!
