-Poftim? Intreba surprinsa, clipind usor.
-Sa-nteleg ca Jace nu stie, nu? O chestiona femeie, uitandu-se atent la reactiile tinerei. Isi dusese mainile sub piept si si le tinea imbratisate. Fata ii era intoarsa putin spre dreapta, parca voind sa evite contactul vizual. Dupa doua minute, fata se apleca si incepu sa stranga cioburile. Niciuna nu scoase, deocamdata, vreun cuvant.
-Nu sunt insarcinata, spuse timid.
-De ce nu vrei sa afle? Veni raspunsul-intrebare al Falinei.
-Nu are ce sa afle. Zise calm si scurt, dorindu-si chiar ca asta sa fie adevarat.
-Draga mea, vino, spuse si o lua de mana, ghidand-o catre canapeaua din living.
Se asezara, iar Andreea isi adusese picioarele la piept, desi stia ca era un gest nepoliticos. Falina statea langa ea si o mangaia pe par.
-Si eu am fost gravida, am recunoscut simptamele. Cand o sa-i spui lui Jace?
-Nu stiu, raspunse suspinand, el nu vrea copii, cel putin, nu acum. Mi-a spus asta de la inceputul relatiei.
-Dar nu tine in totalitate de voi daca veti avea sau nu un copil, sopti bland femeia, imbratisand-o scurt pe fata.
-O sa-i spun inainte de absolvire...
-Tu vrei copilul? Veni o alta interogatie de-a Falinei.
-Nu..nu stiu...spuse printre suspine si siroaiele de lacrimi ce se scurgeau din ochii ei.
-Trebuie sa rezolvati situatia asta impreuna, eu chiar imi doresc o nepotica, ii zise chicotind, incercand s-o inveseleasca putin. Acum, hai sa mananci ceva, ii porunci mama lui Jace.
Chiar era o femeie deosebita. O persoana calda si iubitoare. Jace semana, acum, cu ea. Cand il cunoscuse, din ce ii povestise mama lui, poseda caracterul figurii paterne.
Se pare ca iubirea te schimba.
***
Statea langa geamul ce dadea spre curte. Ceasul batea ora 22:15 minute. Acum trebuia sa ajunga si Jace acasa, din calatoria sa. Hotarase ca mai bine sa-l astepte la ei acasa. Avea sa-i marturiseasca adevatul.
Stropii de plaie impaneau sticla groasa. Cerul era luminat de fulgerele puternica, iar tunetele creau o atmosfeta creepy.
Ii zari masina, iar inima incepu sa-i bata din ce in ce mai tare. Simtea un nod in stomac si avea o senzatie ce parca o impiedica sa respire. Nu se misca de langa fereastra.
Usa casei se deschise, iar Jace o zari. Se intamplã ceva, isi zise in gand. Andreea i-ar fi sarit deja in brate. Nu facea nicio miscare. Statea cu spatele catre el. Parul rosu ca focul ii era prins intr-o coada impletita. Purta unul dintre tricourile lui si o pereche de pantaloni scurti.
-Andreea, am ajuns! O anunta evaziv. Ceva, clar, se intampla! Isi spuse.
-Buna, ii raspunse, intorcandu-se catre el.
Fara sarut? Fara imbratisare?
-Esti bine? O intreba de indata ce observa si ochii rosi si pufosi.
-Trebuie sa vorbim, ii confesa.
-Te ascult! Hai pe canapea!
Se asezara. Ea statea in mijloc, cu mainile pe genunchi si privirea in jos, iar el, avea mainile pe picioarele ei. Incerca s-o priveasca in ochi, dar nu reusea. Ii ridica barbia.
-Ce s-a intamplat? Ce-i cu tine?
-Sunt insarcinata!
Lacrimile nu mai putura fi oprite, nu mai avea puterea s-o faca si nici dorinta. Ar fi trebuit sa fie un moment fericit pentru niste oameni care se iubesc, dar, in cazul lor, nu se stia cum avea sa fie, desi banuia.
Lumea lui parca se dezintegra. Pierduse! Nu stia cum sa reactioneze.
-Ai facut-o intentionat?se rasti la ea. Se ridica, se intoarse cu spatele catre ea si isi duse mainile deasupra capului.
-Poftim? Intreba jignita si confuza.
-Ai ramas insarcinata voluntar? Repeta, glasul devenind si mai ridicat.
-Ce vrei sa spui? Crezi ca stau cu tine pentru bani, ca vreau sa te leg de mine? Sangele incepusa sa-i clocoteasca in vene.
-Atunci, cum ai putut fi asa de proasta?
Merse catre el. Se opri in fata lui si-l privi direct in ochi. Il plesni, cu putere, cu durere.
-Buna intrebare, cum am fost atat de proasta, incat sa accept sa am o relatie cu tine?
Pleca. Il lasa acolo, clipind confuz.
-------------------------------------------------------------
Watch out girls, o buna prietena de-ale mele a inceput o carte, "Inima neagra", daca vreti, arunca-ti-i un ochi! :D va pup!
