Trecut.
A doua zi, Jace era hotarat, jocul avea sa inceapa. Cobori, binedispus, din pat, isi facu un dus, apoi imbraca un tricou alb, cu gulerul in V, o pereche de jeansi negri, bocanci negri si geaca de piele, de aceeasi culoare. Parul si-l aranja minutios, astfel ca nicium fir nu se razvratea. Apuca cheile masinii, geanta de pe canapea, si pleca spre facultate.
Parca in locul obisnuit. Gasca, deja, il astepta la intrarea in universitate.
-Neata, ii saluta! Dadu noroc cu fiecare, iar pe fetele le pupa pe obraz. Fiecare raspunse la randul lui.
-Frate, de ce esti atat de fericit? Il intreba unul dintre baieti.
-Hmm...viata e frumoasa, ii raspunse si incepu sa rada. Ceilalti nu intelegeau foarte bine atitudinea lui, dar banuiau ca are un plan malefic.
-Hai sa mergem la ore! Ii indemna o fata.
-Jace, diseara vii acolo?
-Da, si nu voi veni singur! Il anunta, afisandu-si sirurile de perle perfect albe.
***
Intra in sala de curs. Asta e noroc pur, isi zise cand observa ca profesoara nu ajunsese, altfel, iar, s-ar fi ales cu un avertisemnt verbal si, posibil, cu o detentie.
-Mai, mai, leoaica mea mi-a pastrat locul liber? I se adresa cand ajunse langa ea. Fata isi intoarse privirea, care era atintita pe fereastra, catre el.
-Fa ce vrei! Ii spuse fara chef, dupa care isi relua activitatea.
Jace se aseza si o analiza pentru cateva momente. Ceva se intamplase cu ea, de avea atitudinea asta. Parul rosu ii era prins intr-un coc in varful capului, lasand la vedere o mica pereche de cercei verzi, ce se asemanau cu irisii ei. Razele soarelui ii conturau si mai bine trasaturile fetei. E frumoasa, prea frumoasa.
-Ce ai patit? O intreba.
Se intoarse confuza spre el. Intrebarea lui o lua prin surprindere.
-Nimic, sunt bine, multumesc!
Jace nu se multumi cu raspunsul. Asta era o alta latura a ei, pe care o vedea acum.
-Nu te cred.
-Crezi ce vrei! La pauza de pranz, te astept in parcare. Daca nu vi, o sa te caut in toata facultatea, si tot o sa te gasesc.
***
La pauza, Andreea isi croi, incet, drumul spre parcare. Oare ce avea sa-i spuna?! Nu avea dispozitia necesaea, incat sa-i suporte vreo prostie. Avea o stare ciudata, un gol in stomac si nu stia ce-l provocase.
El era asezat pe capota masinii, cu o tigara in mana. Fuma.
-Ce doresti? Il intreba, in timp ce-l urmarea cum tragea din tigara.
-Ce ai patit?
Ramase inmarmurita. O chemase doar pentru asta? Si de ce-l interesa?
-Nimic, ti-am zis.
-Bine, nu vrei sa-mi spui. Diseara trec sa te iau, sa fii gata la 9:30 si poarta ceva din piele neagra.
-Poftim? Nu avea nici cea mai mica idee ce-i trecea prin cap, dar, cu siguranta, nu era ceva bun. Nu merg nicaieri cu tine!il informa si se intoarse, cu scopul de a pleca. Esua. O prinse de brat si o rasuci, astfel incat ajunse cu pieptul lipit de al lui. Respiratia lui ii incalzea fata. Jace avu nevoie de mult control, avea nevoie ca ea sa vina cu el.
-Te rog, ii spuse si-o privi in ochi, vino cu mine! O rugase, chiar o rugase. Dar ceva nu se leaga.
-Unde se presupune ca ar trebui sa mergem?
-E o surpriza.
-Nu-mi plac surprizele! Daca nu-mi spui, nu vin!
-Off, vreau sa faci cunostiinta cu cineva!
-Cu cine?
-Ai incredere in mine! Trec sa te iau, du-te la ore, ca s-a sunat!
-Tot nu vin!
-Tot o sa vin sa te iau!
-Degeaba! Ii spuse si pleca.
***
Seara veni repede. Statea in fata oglinzii si se analiza. Parul roscat ii era intins, ochii verzi ii erau conturati de un creion negru, iar buzele ii erau acoperite de un ruj rosu. Purta o pereche de blugi negrii, un tricou negru, o pereche de cizme pana la genunchi, din piele, si o geaca cu tinte, neagra. Arata acceptabil.
Initial era convinsa ca nu o sa-l insoteasca, apoi se gandi ca nu va avea scapare, asa ca mai bine sa arate bine, si, cumva, era si putin curioasa.
9:30, soneria usii din fata anunta prezenta cuiva, dincolo de ea.
Se indrepta catre ea si o deschise.
-Ti-am zis ca vin sa te iau cu forta...dar...vii de buna voie, intreba sceptic?
-Asa se pare, sper ca nu o sa ma faci sa-mi pierd timpul! Ii zise, cu zambetul pe buze.
-Fii fara grija, leoaico, asta nu se va intampla!
Inchise usa garsonierei, apoi il urma catre masina sa. Acum putu sa-l analizeze mai bine. Avea o vestimentatie ce striga "bad boy". Oare unde avea s-o duca? Calatoria dura aproximativ 30 de minute, in care Andreea incerca sa afle destinatia. Observa ca ieseau din oras. O lua pe niste stradute, apoi se opri in fata unei cladiri.
-Haide, o indemna. Cobori, apoi ii deschise usa.
-Ce facem aici?
-Trebuie sa luam ceva!
*
Nu putea crede ca o adusese aici. O multime de masini tunate. Multe fete si baieti. Ar fi fost o ipocrita daca ar fi spus ca uraste viteza sau ca nu-i place. Banuise ca o va aduce la curse, atunci cand si-a schimbat masina, cu un Ferrari tunat, dar parca nu-l vedea pe el participand la asa ceva.
-Vino sa-ti fac cunostinta cu gasca! Ii prinse mana intr-a sa si o ghida catre ei. Ii prezenta, pe rand, fiecare membru.
-Frate, esti gata? Intreba unul dintre baieti.
-Da. Vii cu mine? I se adresa Andreei. -Bineinteles! Nu se astepta la asta, credea ca avea sa fie nevoie de mao multa munca de convingere.
Erau gata. Asteptau sa se dea startul. Andreea avea emotii, dar avea incredere in Jace, desi nu-l cunostea de prea mult timp. Faptul ca-l vedea asa sigur o facea sa se simta in siguranta. Daca ar fi aflat ai ei unde e acum, i-ar fi facut bagajele si ar fi adus-o-n tara, de urgenta.
Jace tura motorul. Startul fu dat. Masina gonea. Isi simtea corpul impins im scaunul din piele. Adrenalina incepea sa atinga cote din ce in ce mai mari. O curba se ivi inaintea lor. Aveau viteza. Stomacul i se stranse intr-un ghem. Se uita la Jace si-l vazu zambind. Trecu prin obstacol, ca si cand nu ar fi fost acolo. Inca putin si aveau sa castige. O singura masina era in drept cu ei.
-Tine-te, fu tot ce-i mai spuse baiatul, dupa care accelera. Simtea ca zboara.
Trecura linia de finish.
Jace cobori repede si o ajuta si pe Andreea sa coboare.
Spatele ei era lipit de usa masinii, iar Jace statea aproape lipit de fata.
-Esti bine? O intreba, vazand ca nu reactioneaza.
Ii sari in brate si-l imbratisa.
-Felicitari! Fu complet luat prin surprindere de atitudinea ei. Se desprinse de ea, dar privirile erau legate una de cealalta.
Se apleca usor spre ea si-o saruta. Ii raspunse. Buzele lor se framantau intre ele, dand nastere unui sarut pasional. Ceilalti se uitau la ei.
-Se pare ca nu ti-ai pierdut indemanarea, campionule! Se auzi vocea unuia dintre prietenii lui, care le intrerupse momentul.
