Capitolul 2

1.2K 60 0
                                    

Întinse mâna dupa telefonul sau, inca avand fata afundata in moliciunea pernei, pipăi lucrurile ce se aflau pe noptieră, pana il gasi. Trebuia sa-l fi pus pe vibratii, nu ar mai fi deranjat-o. Isi ridica putin fata, apoi isi deschise ochii si citi notificarea. 1 mesaj de la un numar pe care nu-l avea salvat in agenda. Il deschise.
"Sper ca nu uiti ca astazi iesi cu mine in oras. Vin sa te iau la 8. Jace"

Nu doarme si el la ora asta?! Se gândi, e 11:30, e sambata.
Stai asa, de unde are numarul meu? Mai dorm putin, dupa aceea o sa aflu .

***

Isi cobori usor picioarele pe suprafata rece a parchetului, apoi isi întinse bratele si isi prinse parul intr-un coc dezordonat. Era 13:47. Pana la 8 avea suficient timp sa se pregătească . Nici ea nu întelegea de ce acceptase in cele din urma. Da, Jace era un tip frumos, dar nu era genul ei. Tipii din universitatea asta nu erau genul ei. Acum cateva luni, cand primise raspunsul si fusese admisa, nu-i venea sa creada. Avea dubii daca sa mai vina sau nu aici, stia ca aceasta institutie era frecventata, in general, de copii cu bani din New York, dar si-a luat inima in dinti si a acceptat.

Isi facu un dus, apoi hotari sa-si faca curat in garsoniera. Locuia singura, ai ei ii cumparasera o garsoniera. O camera, o baie si o bucătărie. Isi stranse cartile de pe birou, baga la spaalat, apoi se apuca sa gateasca. In ultimele zile manacase fast-food si se cam ingrasase, plus ca ii era dor de manacrea traditional romaneasca. Avea pofta de ciorba de pui si de orez cu legume si snitele. Daca gatea asta, avea sa-i ajunga pana luni.

Cand termina, era deja 5. Trebuia sa inceapa sa se pregateasca, dar mai intai avea sa intinda rufele.
Cu ce ar trebui sa ma imbrac, nici nu stiu unde mergem ? Se intreba pe sine.

Dupa ce se spala, isi lua un set de lenjerie alba din dantela, apoi imbraca o fusta lunga,neagra,  decupata pe piciorul drept, pe care o asorta cu maiou alb si cu un sacou negru. Gatul si-l impodobi cu un lant lung ce purta o pana neagra. In picioare isi lua o pereche de cizmulize negre, care se vedeau foarte bine. Parul si-l intinse, acum ii ajungea aproape de fund, iar ochii si-i evidentie folosind creion negru.  De cand venise, niciodata nu se aranjase atat de mult, poate si pentru ca nu prea iesea.

"Coboara! Jace."
Sa inceapa distractia, spuse dupa ce inchise usa garsonierei.

Iesi din bloc si-l gasi sprijinit pe un Audi R8.  Se apropie, iar inima incepu sa-i bata din ce in ce mai tare, ce era cu ea?!

-Buna! Il saluta cand ajunse in fata lui.

-Buna! Nu primesc si eu un pupic, doar ti-a fost dor de mine, nu? O intreba, zambind si etalandu-si dantura alba.

Simti cum sangele ii úrca in obraji.

-...hm...bine, si-l saruta cast pe obraz. Mana lui ajunse pentru o fractiune de secunda pe talia ei, iar locul parca incepu sa furnice.

-Mergem?

-Da.

Ii deschise usa autovehiculului si o pofti inauntru.

Mersera timp de 5 minute pe strazile New Yorkului, bineinteles ca ea nu o cunostea pe niciuna.

-Unde mergem ? Se interesa, astfel sparse si mantia de linistie ce se lasase peste ei.

- E o surpriza, dar te voi duce in cel mai special loc din New York.

-..hm...sigur nu ma vei rapi? Ii replica razand.

- Nu ai de unde sa stii!

-Sa inteleg ca trebuie sa incep sa ma rog?

Amandoi bufnira in ras, timp de cateva minute bune.

-La facultate esti altfel. Ii spuse Jace, dintr-o data.

-Sunt alte circumstante.

-Da, dar trebuie sa te acomodezi fiecareia.

-Stiu, o voi face ...poate.  Mai avem mult ?

-Nu, in doua minute ajungem.

Dupa cum ii zise, in doua minute ajunsesera. Unde?! In fata unui bloc, pe o strada intunecata.

-Haide! O indemna barbatul.

Cobori, apoi el ii prinse mana si intrata in bloc. Nu era un bloc luxos, era chiar creepy, nu întelegea ce puteau face aici. Luara liftul pana la ultimul etaj.

-Mai trebuie sa urcam,pe scari, doua etaje.

-Bine.

Urcara, apoi el deschise o usa pe care scria "Accesul interzis!".

-Esti sigur ca avem voie aici?

-Da, paznicul e prietenul meu, ma lasa sa vin aici cand vreau.

Gura i s-a deschis putin, din cauza socului. Privelistea era superba.  In zare se vedeau toate clădirile din New York.

-Vino, hai langa balustrada!

-Nu pot, ii raspunse fata, dându-se un pas in spate.

-De ce? O intreba confuz.

-Pai...am rau de inaltime.

-Uite, ai putina incredere in mine si vino! O indemna.

Ii prinse mana intr-a sa si mersera aproape de balustrada.

-Inchide ochii si lasa-te ghidata de mine! Ai incredere!

Il asculta, ii simti mainile pe solduri si mai facu cativa pasi. Atinse balustrda, iar  frica i se accentua. Inca tinea ochii inchisi si ii era teama sa-i deschida.
-Deschide ochii, nu-ti fie teama, sunt langa tine!
Incet, incet ii deschise, iar atunci simti stransoarea mai puternica a  mainilor lui. Privelistea era spectaculoasa, aerul rece ii trecea prin par, ridicandu-i-l. Pozitia lor, ironic, ii aducea aminte de o secventa din Titanic.
Se intoarse usor si-i oferi un pupic pe obraz.
-Multumesc! Ii sopti emotionata. Privirile lor se intrepatrunsera. Acum observase si ochii lui care aveau o nunata puternica de albastru. Erau frumosi, poate cei mai frumosi pe care-i vazuse.
-Nu ai pentru ce! Hai, mai am o surpriza! 
In partea stanga a acoperisului, se afla o patura si cateva perne. Cum de nu pe observase mai devreme?
-Ia loc!
Se asezara, iar el scoase dintr-un cos de picnic doua pahare, o sticla de vin si o caserola cu tiramisu.
-Vin, o intreba.
-Doar putin, te rog, nu obisnuiesc sa beau.
-..hm...fu tot ce-i raspunse el.
-Jace, am o curiozitate, de ce eu?
-Ma asteptam la asta, spuse zambind, pentru ca esti diferita, pentru ca esti o provocare pentru mine.
-Dar stii ca unele provocari sunt periculoase!
-Cine nu risca, nu castiga! 
****

Prea tarziu!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum