Toata noaptea se foise in pat. Oricat incercase, nu reusea sa adoarma. Voia sa mearga in dormitorul lor, s-o ia in brate si s-o sarute. O voia la pieptul lui. Ultima perioada fusese ca un montain-russe, ajunsesera in punctul culminant, iar acum asteptau sa coboare.
Zorii zilei imbracau New York.ul. 7:00. Se intreba daca sa mearga sau nu, sa vorbeasca cu ea, dar, simultan, era constient de faptul ca avea nevoie de spatiu.
Cobori din pat si trase o pereche de pantaloni de trening, ce-i cadeau pe solduri, lasand v-ul proeminent la vedere. Avea de gand sa-i pregateasca micul-dejun si sa i-l duca la pat.
Pasi pe holul casei si fu asaltat de linistea ce domnea. Insemna ca nu s-a trezit. Se apuca sa gateasca, iar dupa jumatate de ora reusi sa aseze pe o tava, paine prajita, o salata de fructe si clatite cu ciocolata.
Ridica tava si pleca spre camera lor. Batu la usa, dar nu primi vreun raspuns. Intra. Nu era acolo, patul era aranjat, iar ferestrele erau deschise. Se apropie de obiectul ce trona in incapere si observa o bucatica de hartie. Aseza tava pe noptiera si lua biletul. Citi de 3 ori, nevenindu-i sa creada. Plecase. Nu intelegea nimic, da, stia ca era suparata, dar ...sa-l paraseasca?! Inima incepu sa-i creeze junghiuri, de parca era intepata cu un cutit cu lama ascutita, tot corpul, parca, ii era gol. Intr-un moment de furie, incepu sa traga si sa sfasie asternuturile, sa sparga tot ce era prin camera.
Lua o rama cu poza lor si privi expresiile fetelor lor. Erau fericiti. Era o imagine din prima zi in care erau impreuna.
Stia ca un copil avea sa distruga totul. A pierdut-o din cauza lui, dar avea s-o gaseasca si s-o aduca langa el. Era aerul lui. Isi cauta telefonul si-o apela. Suna, dar nu primea vreun raspuns. Cum poti intr-o clipa sa ai tot, iar in urmatoarea sa ramai fara nimic.
Nu stia ce sa faca, pur si simplu, era debusolat. Ce sa face atunci cand pierzi totul? Ce faci atunci cand te pierzi pe tine? Cand iti pierzi motivul de a exista?
-Alo, Marc, sunt Jace. Am nevoie de ajutor! Spuse agitat.
-Ce s-a intamplat?intreba vocea din spatele receptorului.
-Am nevoie sa gasesti o persoana si s-o ai sub supraveghere pentru ceva timp.
-Pe cine?
-Pe iubita mea, Andreea.
-Crezi ca te inseala?
-Nu, tu fa doar ce spun!
-Bine, te sun cand o gasesc. Stai, dar tu nu stii unde e?
-Nu.
***
Stia ca avea nevoie de timp si spatiu, si avea de gand sa i le acorde, dar pe o perioada limitata. Trecuse deja o saptamana, iar ea nu venise deloc la facultate. Saptamana viitoare aveau sa absolva, iar atunvi avea s-o vada. Trebuia sa vina.
In aceste 7 zile, o sunase, ii trimisese mesaje, dar totul era in van. Nu reusise sa manance, sa doarma, se gandea in continuu la ea. Fiecare gand al lui era indreptat catre ea. Incerca sa gaseasca o solutie, ca sa remedieze situatia, dar nimic nu parea suficient de bun.
Ziua absolvirii ajunsese in sfarsit. Isi aranjase parul blond, ce-i crescuse cu cativa cenimetrii, imbracase unul dintre costumele sale pregerate si pleca in fuga, cu ideea ca azi avea s-o revada. Timpul se scursese.
Ajunse in sala facultatii unde avea sa se tina ceremonia, iar ochii incepura sa survoleze aria.
Langa scena. Un grup de 4 fete, iar una dintre ele era cu spatele catre el. Acel par rosu. Era aici! Nu avea sa mai scape!
--------
Stiu, sunt groaznica, dar nu am cea mai buna perioada a vietii, problemele parca au o atractie fata de mine, in fine...nu stiu cand o sa mai postez, incep tezele si trebuie sa ma apuc de invatat pentru bac. Va pup! :*
