-Buna dimineața, Jace! Il saluta amical, Diana, noua lui secretara. Vrei o cafea, il întreba zambind. Diana era o fata vesela, plina de energie si cu zâmbetul pe buze. Nu suporta sa vada persoanele supărate. Se ghida după principiul"vrei sa fii vesel? Inveseleste-i pe ceilalți!".
-Buna dimineața, Diana!ii replica bărbatul, pe un ton calm, dar ușor rece. Se schimbase. Circumstanțele l-au făcut sa redevină ceea ce fusese, cu singura excepție ca acum ajunsese C.E.O si avea o mare responsabilitate pe umeri.
Da, adu-mi o cafea in birou, te rog!
Fata se mira la auzul cuvintelor; de când lucra pentru el, adică de vreo 3 săptămâni, asta e prima data cand ,efectiv, a rugat-o si nu i-a cerut, sub forma unui ordin, bineinteles.
-Imediat!spuse si pleca spre bucătăria clădirii.
Bărbatul se așeza la birou si își deschise laptopul. Pe desktop avea o poza cu el si cu Andreea, din prima lor "escapada" împreună. Se uita la poza si se pierdu in amintiri.
-Ce face, iubita mea? O întreba, luandu-o in brațe si lipindu-o de abdomenul lui solid. Respirația ei se accelera. O întoarse cu fata către el si o săruta pasional.
Lumea din jurul lor se uita cu invidie către ei. Fetele inca nu înțelegeau ce văzuse la ea, iar băieții își doreau sa fie in locul lui.
-Jace, tu nu ai ora? Întreba, ridicând din sprâncene.
-Hm...e vineri, mai am doua ore, dar nu mai am chef, răspunse, afundandu-si fata in parul ei. Simțea un miros plăcut de cocos, ce-i parca il transforma dintr-un dependent fara vreo șansă de vindecare.
-Iar ai chiulit? Il certa. Nu o mai face, știi ce se poate intampla!
-Hai cu mine, ii ceru. Fata nu înțelegea nimic. Ce idee trăsnita ii mai străbătea mintea?!
-Unde?
-Știi ceva, haide, mergem să-ți faci bagajul, te răpesc! O anunța serios si nerăbdător.
-Ești nebun sau nu te simți bine, il întreba si-si duse mana spre fruntea lui, verificandu-i temperatura.
-Da, sunt nebun după tine! Ii răspunse răzând. Ii prinse fata in mâini si-i întâlni, din nou, buzele roși si cărnoase.
-Jace, vorbesc serios! Zise si se descatusa din brațele lui.
-E o surpriza, haide! Nu mai aștepta nimic, o prinse de mana, își intercala degetele cu ale ei si o trase după el, spre mașină.
Drumul către apartamentul ei fu tensionat, Andreea nevrand sa meargă niciunde, mai ales, când nu cunoaștea destinația.
Masina se opri brusc, Jace apăsând nu tocmai ușor pe frana. Trase pe dreapta si se uita la ea.
-Ce ai? Daca nu vrei sa vii cu mine, spune-mi acum si te duc acasă!
Era nervos si se simțea asta din vocea lui si din modul cum strângea volanul.
-Du-ma acasă, fu răspunsul ei.
Ceva parca il lovi in zona cutiei toracice. Nu se aștepta la asta, mai alea ca trecuseră 6 luni de când erau împreună. Nu o înțelegea, nu înțelegea ce are, de ce are atitudinea asta, ce vrea.
Porni mașină si demara. In câteva minute, ajunseră in fata blocului ei. Jace nu se întoarse către ea. Aștepta sa coboare din mașina, ca sa poată pleca. Totul mersese pe dos. Era prima data când se simțea ranit, respins.
Andrea își deschise portiera si cobori. Un val de vina se revărsa asupra ei. Regreta ca il refuzase, nici macar nu știa ce o făcuse sa reacționeze astfel, sau, de fapt, știa, dar nu voia sa o admită.
Intra in casa, își descălța tenesii si își scoase telefonul din buzunar. O apela pe Amanda. Cine ar fi crezut ca o sa ajungă sa fie prietenă cu vrăjitoarea universității, cum era poreclita.
-Amy, am o problema!
