Durerea ii strafulgera tamplele. Deschise ochii, cu dificultate, in timp ce-si masa fruntea, cu degetele lungi.
Ce naiba am facut aseara? Se intreba singur. Amintirile venira ca un tsunami care distruge totul in calea lui. Totul era compromis.
Se afla pe canapeaua din living, inconjurat de multe sticle, goale, de alcool. Se uita la ceas, 10:36, oare Andreea unde era? E numai vina ei! Se ridica, pierzandu-si, pentru cateva momente, echilibrul. Urca spre camera lor, in timp ce-si deschidea, nervos si agitat, nasturii camasii. Ce ii spun? Nu stia cum sa actioneze, se simtea prins intre doua pietre, din a caror stransoare nu se putea elibera.
Apasa pe clanta. Usa se deschise, iar camera i se infatisa. Ea nu era acolo. Patul era aranjat, iar restul lucrurilor, la fel.
-Andreea? O striga pe un ton ragusit si sumbru.
Nimic. Verifica baia, dar acelasi raspuns. Unde naiba e?
Intr-o fractiune de secunda fu in fata dressingului. Toate hainele erau acolo, deci nu plecase. Se linisti.
Desi orgoliul ii spunea sa nu o faca, grija lui pentru ea castiga. Isi scoase telefonul din buzunar si-i apela numarul. Inchis. Avea telefonul inchis. Anxietatea incepea sa-si faca simtita prezenta. Daca a patit ceva din cauza mea? Isi dezbraca repede hainele, apoi, fara sa mai risipeasca timpul pentru a face un dus, trase o pereche de blugi si un tricou pe el. Cobori scarile in graba, insfaca cheile de pe canapea, apoi iesi, in ritm alert, din casa. Incepu sa conduca pe strazile din apropiere, dar nu se afla acolo. Isi suna prietenii, dar nici ei nu stiau nimic de ea. Unde s-ar fi putut duce? Simti cum durerea de cap i se accentua.
***
Ore mai tarziu, parca masina in fata imobilului. Cobori nervos si tranti usa cu putere. Nu o gasise. Ii sunase pe toti cei cunoscuti, dar, nimic. Soarele incepea sa apuna. Spera ca, cel putin, avea s-o gaseasca acasa.
Intra in locuinta lor, dupa care o striga. Nu era aici. Se ruga sa nu fi patit ceva. Avea nevoie de o pastila pentru durerea ce nu-i dadea pace. Nu mancase nimic si nici nu avea de gand, pur si simplu, apetitul il parasise. Fix in momentul cand termina de inghitit medicamentul, se auzi usa de la intrare. Pasi calcat si rapid pana acolo. Ea era acolo. Avea ochii rosii si cearcane adanci. Puteai spune ca i-au lipsit zeci de ore de somn. Era imbracata cu o pereche de pantaloni de trening, un tricou si tenesi. O privea cum ii scotea, fara ca niciunul sa scoata vreun cuvant.
-Unde ai fost? O intreba intr-un mod ce-ti trimitea fiori pe sira spinarii.
Il ignora. Trecu pe langa el si merse spre bucatarie. Isi lua un pahar cu apa, din care sorbi vreo doua inghitituri.
-Repet, unde ai fost? Devenea din ce in ce mai irascibil, iar tensiunea care se simtea in aer putea confirma acest aspect.
-O sa avortez, ii spuse calm, de parca l-ar fi anuntat ca intarzie acasa 5 minute.
-Poftim? Intreba surprins. Nu se astepta la asta.
-Nu asta voiai? Il intreba, in timp ce se uita catre el. Avea o privire glaciara. Niciodata nu o mai vazuse asa.
El tacu. Voia asta? Da, era vina ei, nu avea in plan sa devina parinte acum...si nici mai tarziu.
-Foarte bine, mi-am facut programare pentru maine. Poti dormi linistit.
Iesi din incapere si-l lasa perplex acolo. Nu intelegea ce se intampla cu ea. Dar, macar, acum rezolvase o problema, iar totul va redeveni cum a fost.
***
Cu cateva ore in urma
Nu reusise sa doarma mai deloc, cum ajunsese viata ei in acest punct?
Tot ce avusese se spulberase. Toata increderea pe care o avea in el se evaporase. Se simtea claustrata. Ratiunea si dragostea se ciocneau in interiorul ei. Dragostea pentru el si dragostea pentru copilul lor, nenascut.
6:59. Isi cobori picioarele pe podeaua calda, apoi se indrepta spre baie. Arata deplorabil. Isi dusese mana la pantec. Inca nu-i venea sa creada ca acolo e cineva. Parea ireal. Nu se acomodase, inca, cu ideea, iar amalgamul de emotii ce o coplesau, nu o ajuta.
Imbraca primele hainde din dulap, dupa care incerca sa iasa din casa, fara ca sa-l trezeasca pe Jace.
Aerul rece de dimineata o ajuta sa-si recapete respiratia. Porni pe strazi, fara o destinatie anume, si se opri in fata unui parc. Se aseza pe o banca, isi aduse genunchii la piept si-si opinti fata deasupra lor. Statu asa timp de mai multe zeci de minute. Copiii incepeasu sa soseasca, cu parintii si bunicii in parc. Se uita cu admiratie la ei. Se intreba in sinea ei ce avea sa fie copilul lor, o fata sau un baiat? Din instinct isi inconjura abdomenul cu ambele maini si se intreba care e motivul din cauza caruia Jace nu-l/o dorea. Stia ca nu voia copii, dar ea isi doreste o familie.
Isi scoase telefonul din buzunar si-l porni. Avea mai multe apeluri pierdute, atat de la Jace, cat si de la prietenii si familia ei. Intra in agenda si cauta numarul doctoritei. O apela.
-Buna ziua! Am nevoie sa va vad, va rog! Ii spuse agitata.
----------------
Hey! Stiu ca am postat greu, dar nu prea mai am timp, deja sunt pe ultima suta de metrii cu bacul.
Ps1. Daca aveti intrebari, dati-mi msj, va rog! ( stiu ca ordinea cronolgica e cam "incurcata")
Ps2. Va doresc, in avans, un Paste fericit, alaturi de cei dragi! Va pup!
Ps3. Am o intrebare pentru voi, daca ar fi sa aveti oportunitatea sa studiati in U.K, ce ati face, ati merge sau ati ramane in tara? Mersi !
