Angel without soul

Capitolul 3 - Trup slăbit

Matsuro

Ochii îi sclipeau de bucuria că mă putea atinge din nou, că va putea profita de trupul meu slăbit. Stăteam gol în fața lui fără să știu ce să fac. Mă simțeam și, de fapt, eram fără scăpare. Pe măsură ce se apropia de mine, inima îmi bătea ca o furtună, vrând să iasă afară și să evadeze. Măcar ea dădea semne că ar putea.

Privirea lui exprima un soi de ură, de invidie, de dorință de a-mi face rău și de a mă vădea suferind. Știam că nu aveam cum să scap din acest moment, nu aveam cum să scap de aici, sau măcar să mă ascund. De prea multe ori am căzut în capcanele lui, voiam să mă schimb, să ripostez, însă trupul nu acționa așa cum doream eu, stătea întins pe suprafața moale, ca o statuie. Rugămințile mele erau în zadar, nu avea să se oprească prea curând din a-și satisface plăcerile cu mine. Ochii începură să îmi lăcrimeze, lăsând la iveală picăturile mărunte ce se prelingeau pe obrajii-mi calzi și ajungeau pe cearșaf. M-a imobilizat cu o mână, strângându-mi încheieturile brațelor și ridicându-le deasupra capului. Era prea puternic și dorința de evadare eșuase încă de la început. Îmi ridică piciorul cu cealaltă mână, înghițind în sec. Și-l așeza pe umăr apoi începu să mă penetreze brusc, fără pic de ezitare. În acel moment gura mi se umplu cu gemete de durere iar obrajii erau umezi de acel lichid sărat. Mișcările lui erau din ce în ce mai puternice, la fel și strânsoarea. Corpul îmi tremura, nefiind obișnuit cu atâta durere, iar fața îmi era roșie.Am fost din nou prins în planul său. Am eșuat iarăși. Sunt dezamăgit de mine!

— In-aru, spun printre gemete, încercând să îi atrag atenția că era greșit ceea ce făcea. Evident, fără vreo schimbare din partea lui.

Faptul că nu mă băga în seamă și mă ignora complet, continuându-și treabă îmi provoca silă. De ce eram eu aici? De ce nu m-ar fi putut călca o mașină înainte să ajung acasă?

Îmi închid ochii, mușcându-mi buzele atunci când îi simt limba pe abdomenul meu. Urcă din ce în ce mai mult, până la gât, lăsând urme de salivă pe toată pielea albă, care acum ardea. Aș fi urlat și mai mult până aș fi reușit să scot toată durerea din mine, dar știam ca asta nu mă ajută la nimic. Buzele lui se plimbară pe întregul meu gât, mușcând și provocând durere. Începu să își înfigă dinții în pielea gâtului meu ca un vampir însetat de sânge, de acel lichid vâscos și roșu. Orice părticică din corp îmi ardea, însă pe el nu îl interesa asta. Am încercat să ripostez , să îmi mișc mâinile sau picioarele, însă în zadar. Nu mai aveam scăpare!

Corpul lui greoi era ca o pereche de cătușe ce mă bloca din a face orice mișcare. Ochii îmi erau închiși, însă imagini îmi apăreau în minte, imagini ce îmi provocau și mai multă scârbă, așa că i-am deschis. Privirea lui rămăsese aceeași , lucru ce mă înspăimânta și mai tare. Mă penetrează din ce în ce mai adânc, simțind o durere foarte puternică la mijloc. Mi-aș fi dus mâna acolo să alin durerea, dar trupul nu-mi era nici mai mult, nici mai puțin decât o stană de piatră, o marionetă care prindea viață din cauza lui. Buzele îmi sunt acaparate într-un sărut sălbatic, iar limba lui se plimba prin lăcașul meu umed, dorind să îmi facă și mai mult rău. Brusc simt cum buza îmi sângerează, fusesem mușcat de acel om fără suflet.

După ce își terminase toată treabă cu mine, m-a lăsat acolo ca o cârpă prăfuită și pătată de sânge. Asta și eram. Nu însemnăm nimic pentru el, decât o jucărie ce o folosea doar când avea chef, apoi o aruncă la gunoi ca pe oricare alta. Ochii plini de lacrimi s-au închis acum, iar buzele pătate de sângele închegat își pierduseră orice frumusețe.