Angel without soul

Capitolul 21 - Sus, la înălțime

De abia daca soarele reusise sa isi scoata timid capul dupa varful muntilor inalti si mari, eu si Kiru, am pornit sa exploram acele tinuturi. De la poalele muntilor ne-am asigurat ca avem totul pregatit, cum ar fi mancare si rezerve de apa, apoi, dupa ce am fost gata, am inceput a urca poteca ce era deja facuta cu multi ani in urma, chiar daca nu era un drum prea cunoscut acolo. Era una ingusta, pe unde n-ar fi avut loc sa treaca decat oamenii, fara autovehicule. La spate aveam fiecare cate un rucsac, si , dupa ce ne-am luat la revedere de la femeia pe care l-a crescut pe blond, am inceput micuta noastra excursie.

Planul nostru era sa ajungem sus, in varful muntilor, iar eu nu aveam de gand sa ma dau batut pana ce nu ajungeam la destinatie, mai ales ca m-as fi simtit prost in fata fratelui meu daca spuneam ca ma dor picioarele si as fi vrut o pauza, iar el nici macar nu ar fi transpirat.

Sincer sa fiu imi era destul de greu sa fac atata efort, mai ales din cauza lucrurilor ce se petrecusera in acea noapte. Nu credeam ca voi ajunge atat de aproape de el... iar el... in mine si... Cred ca m-am inrosit din nou!

Nu dura mult timp si deja imi simteam picioarele obosite, asa ca, imediat ce Kiru observa asta, propuse sa ne oprim, cu scuza ca si el era obosit intr-o oarecare masura.

Ne-am asezat jos, pe iarba, privind drumul pe care il parcursesem. Nu era cine stie ce, si probabil chiar si un amator ar fi ras de noi ca am oboist asa repede, insa nu imi pasa, voiam doar sa stau jos, pe pamantul rece. Nu era unul din cele mai comode locuri, dar cu el acolo sigur avea sa se schimbe totul.

Mi-am luat rucsacul si l-am pus pe genunchi, apoi m-am lasat pe spate. Am incercat doar sa inchid ochii, insa chipul blondului ce se aseza deasupra mea nu imi dadu voie. Ma privea atent, parca cu o usoara tenta de amuzament in zambet.

-Sa nu adormi, ne putem odihni indeajuns de mult cand ajungem in varf, ma anunta, apoi, cand sa isi ridice capul l-am interupt.

-Nu prea cred. Peisajul de acolo e magnific, crezi ca avem timp sa dormim?

-Cine a zis ca dormim? In orice caz, cunosc bine locul, inafara de copaci si satul ce se vede foarte mic, nu este prea interesant, ma lamuri intr-un final, insa peisajul imi trezi mai mult curiozitatea.

Isi aseza cotul in partea dreapta a capului meu probabil pentru a sta mai comod, insa tot cu chipul deasupra mea ramase, nereusind sa il vad deloc clar, caci acoperea tot soarele si lumina provenita din acesta.

-Tu le stii pe toate? i-am adresat si l-am fixat cu privirea, fara a astepta un raspuns din partea lui, insa acesta nu ezita sa apara.

-Da, mai ales asta, raspunse, apoi isi lipi buzele de ale mele formand un sarut atat de apasat, incat imi simteam inima cum pulsa in partea cealalta a pieptului. Limba sa isi facu loc printre buzele mele subtiri, lasandu-o sa patrunda cu usurinta in lacasul umezit de saliva. Imi atinse limba, apoi incepu a-mi cuprinde buzele ferm si a le masa cu ale sale. Spre surprinderea amandurora, am raspuns timid sarutului, insa mi-am miscat si eu limba, continuand dansul ce numai ele il stiau face.

Cand opri sarutul, ma lasa cu dorinta de a-i gusta iarasi acea dulceata a sa ce inca o simteam vag, asa ca mi-am apropiat eu de data asta chipul de al sau, formand un alt sarut. Limbile noastre se jucau inafara cavitatii bucale, reusind sa iau destul aer si pentru un al treilea sarut. Cand chipul imi deveni atat de fierbinte si rosu, mi-am retras fata, incercand sa ii ignor privirea si sa nu ii intalnesc acei ochi galbeni sclipitori.

Se ridica, apoi imi lua rucasul de pe picioare si o lua inainte, reusind sa ii observ acel zambet pervers si satisfacut de pe chip, ce ii era atat de unic. Nu am stiut cum ar trebui sa reactionez, dar odata ce l-am vazut ca se indeparteaza asa mult de mine m-am ridicat si am luat-o din loc, grabind pasul astfel incat sa il ajung din urma si sa stau in spatele lui.