Angel without soul

Capitolul 12 - Adevărul

Stresul incepuse sa apara atunci cand buzele sale nu se mai miscau deloc, parca blondul dorind sa actionez eu primul. Ca sa vada ca eram atent la ceea ce avea sa imi spuna, am aprobat din cap dupa fiecare replica a lui, cu toate ca mii de fiori imi navaleau intregul trup ce era nerabdator si totodata fricos sa auda ce avea de spus Kiru.
-Vreau sa vorbim despre Inaru. Sper ca nu i-ai zis nimic din ce ti-am spus atunci, la spital.
-Despre Inaru? Nu inteleg ce legatura are el in toate astea.
-Are, ma contrazise blondul, adoptand o pozitie turceasca in mijlocul patului sau.
Isi aseza mainile pe genunchi si incepu sa se joace cu materialul ce ii acoperea pielea.
-Tu chiar crezi ca e atat de usor in a ma abtine sa nu iti fac ceva? Inaru e periculos, il cunosc de mult si din pacate e in stare de multe. Ma vezi pe mine cat un munte, dar am si eu problemele mele.
-Cum adica sa imi faci ceva? am ridicat o spranceana la spusele lui, caci acea replica avea multe sensuri iar eu nu stiam pe care sa il aleg.
-Ma abtin cu greu sa nu te ating, pentru ca de la o scurta atingere porneste un sarut iar de la sarut...
Nici nu l-am lasat sa termine replica si am intervenit.
-De ce ar trebui sa ma atingi, ori saruti? Nu-mi spune ca si tu.. esti la fel ca Inaru.
-Uite, fratioare, fiecare are preferintele lui, iar iubirea poate ajunge foarte departe, incat nu mai tine cont de varsta sau de sex.
-Te inseli! am intervenit revoltat. Dumnezeu a lasat barbatul si femeia pe pamant ca sa se iubeasca, nu sa veniti voi cu orientarile voastre.
Am dat negativ din cap in timp ce mi-am pastrat ideea, crezand ca parerea mea este cea mai buna. Blondul surase, facandu-ma pe mine sa imi indrept toata atentia spre el.
-Ce e, nu este asa?
Tanarul isi schimba pozitia, revenind langa marginea patului, avand spatele usor curbat, parca stand cocosat din cauza oboselii. Ma privea atat de patrunzator incat privirea mea nu o mai putu intalni pe a lui, asa ca mi-am intors brusc capul.
-Nu-mi spune ca atingerile lui var-tu nu te excita!
Inima mi se opri in loc, odata cu ea si respiratia, la auzul acelor cuvinte. De unde stia el ce faceam eu cu Inaru? Sau cel putin ce imi facea el mie, ce sentimente aveam sau ce emotii traiam? Am inghit greu tot aerul ce imi statea de ceva vreme in piept, fara sa iasa afara din mine, ori sa intre in plamani. Se lasase deodata linistea, parca tanarul blond asteptand sa ii dau un raspuns, insa chipul meu rosu era singurul raspuns pe care il puteam da in acel moment.
-De fapt nu despre asta voiam sa vorbesc cu tine. As dori sa tii secret inca putin, pana cand vom face rost de dovada. Am un prieten ce se ocupa cu asa ceva, si maine a ramas sa ma intalnesc cu el. Daca tot dormi la mine, maine dimineata ai putea merge cu mine, te-am invoit eu de la scoala.
Isi facea atatea planuri, actionand dinainte ca totul sa iasa bine. Deci reuseam sa scap de ore, asta era partea buna a lucrurilor, dar deja simteam emotiile cum imi impanzeau si cea mai intunecata si mica particica a corpului meu, atunci cand as fi aflat ca imi e frate.
-Stii, ti-am spus ca trebuie sa te gandesti cu cine vei vrea sa locuiesti. Vreau sa iti spun ca nu te voi lasa pe mainile acelui nemernic, chiar daca asta inseamna sa locuiesti cu mine si sa fiu nevoit sa te privesc cu un scut invizibil pe tine, doar asa, ca sa nu iti fac vreun rau.
Vorbele sale imi dadeau seama cat de mult se abtinea din a-si duce mai departe gandurile perverse. Ma speria intr-un fel si totusi ma bucura faptul ca se putea abtine. Oricum, pana si eu stiam ca odata si odata tot nu-si va mai putea mentine aceste idei si se va napusti asupra mea asemenea unui tigru ce si-a prins prada.
-Nu inteleg de ce este necesara o asemenea alegere.
-Matsuro, stiu ca tii mult la Inaru, dar incerc sa te fac sa intelegi ca el nu este persoana potrivita. Nu e un om bun, vrea doar sa profite de tine.
-Si de unde stii tu asta? il intreb pe un ton nervos, maraind atunci cand mi-am intors privirea spre el. Nu avea dreptul sa il critice in halul ala, nici macar nu il cunostea.
-Pentru ca il cunosc foarte bine. Ti-as spune mai multe despre el, insa tu, pici neatent, i-ai putea spune totul fara sa vrei, iar atunci eu as pica prost .
-Ar trebui sa ai incredere daca tot ma crezi fratele tau mai mic.
Mi-am lasat capul trist in jos. Eram curios si voiam sa stiu tot adevarul pentru ca ma saturasem sa traiesc cu atatea minciuni. Blondul avea dreptate, chiar incepusem sa simt ceva pentru Inaru, mai ales atunci cand si-a schimbat comportamentul si a reusit sa ma surprinda cu tandretea lui. Insa Kiru imi spusese ca doar se preface, si el nu mi se parea un om mincinos, chiar daca nu il cunosteam de mult. Imi era greu sa fac o alegere sau pe cine sa cred, ori cui sa ii tin secret. Mintea mea era foarte incarcata si voiam doar sa ma odihnesc, dar imi era teama ca maine ar putea fi prea tarziu ca sa aflu adevarul.
-Trebuie sa ai incredere!
-Bine, uite, Inaru se ocupa cu traficul de droguri si chiar nu m-ar mira daca si el se drogheaza. Am lucrat de mult cu el, asta pana cand am aflat adevarul despre asta. Ma mintise in tot acel timp, ascunzandu-mi in bagaje drogurile ca eu sa le transport din afara pana aici, in Japonia. Daca ma crezi, tot drumul nu am stiut ca am asa ceva ascuns in bagaj si spre surprinderea mea nu am fost prins. Ma are la mana cu chestia asta, caci se spune ca e prieten cu politia, si ea s-ar putea sa stie despre traficul lui, insa pana si lor le e frica de gasca lui Inaru. Stiam ca are un verisor mai mic, insa de abia atunci cand am vorbit cu el, in ziua aceea cand erai intins pe scarile casei, gol, mi-a spus ca suntem frati.
Povestea lui continua, iar eu eram atent la fiecare detaliu, incercand sa nu imi scape ceva. Totul se lega, si tocmai aflasem multe despre Inaru. Ma temeam sa mai pun piciorul in casa mea, de frica ca verisorul meu stie ca aflasem adevarul, insa Kiru ma incurajase. Acum eram si mai confuz, insa aveam sa astept pana maine, atunci cand amandoi ar fi trebuit sa alergam dupa acel act ce ne dovedea ca suntem frati. Trebuia sa iau o decizie rapida, dar si corecta.


Incercam doar sa privesc tavanul prin acea bezna pentru ca oricum nu aveam sa inchid un ochi toata noaptea, sau cel putin cat mai ramasese din ea, dupa spusele blondului. Ma simteam usurat pentru ca aflasem tot adevarul si spre surprinderea mea, nu ma simteam chiar atat de prost pentru ca stiam ca exista cineva care ma ajuta in aceste situatii, cum ar fi barbatul ce dormea in patul de langa mine. Maine aveam sa aflu si restul adevarului ce ma rodea atat de mult. Sa fi fost oare fratele meu? Nu imi cunosteam reactia daca as fi aflat acest lucru, insa preferam ca raspunsul la intrebare sa fie "da", mai ales acum cand aflasem adevarata fata a lui Inaru. Imi venea sa il strang de gat pentru tot ce imi facuse, mai ales ca in ultimul timp se comporatse atat de bine cu mine incat chiar l-am crezut. Juca bine rolul unui verisor mai mare ce are grija de cel mic. Ma simtisem bine in preajma lui in ultima vreme si da, chiar si in acele momente de placere. Voiam sa dau buzna odata peste el si sa ii spun tot ce Kiru imi dezvaluise. Sa aud din gura lui tot adevarul fara a mai spune pic de minciuna, insa promisesem ca tin toate astea secret, cel putin pana cand se dovedea intr-adevar ca eu si Kiru eram frati de sange.