Angel without soul

Capitolul 9 - Culori incolore

Trecusera atatea zile si totul decurgea la fel : varul meu era plecat la servici iar eu stateam cincisprezece ore singur din douazeci si patru. Era un adevarat chin in ultima vreme pentru ca nu exista saptamana in care Kiru sa nu ma viziteze, bineinteles pe ascuns. Nu stiam cat voi mai rezista asa, pentru ca deja devenise nebunesc nu numai pentru mine ci si pentru mintea mea. Totul se invartea numai in jurul meu iar eu nu stiam cui ar trebui sa ii tin secret si ce. Eram oboist de-adreptul si nu era in regula caci peste doua ore avea sa inceapa din nou scoala, un nou an scolar obositor si toate cele. Macar asa mai puteam scapa de vizitele neanuntate ale tipului ce se presupunea a fi fratele meu mai mare.

Nu trecu mult timp si deja m-am vazut alaturi de colegii mei si de Mizuki ce crescuse atat de mult in aceasta vacanta. Era o tipa superba, parul ei blond si-l vopsise, sau mai bine spus isi facuse cateva suvite mai rebele, ceva mult mai inchise decat culoarea ei naturala. Nu vreau sa fiu nesimtit, insa se dezvoltase destul de bine in vara asta si chiar era o companie placuta. Nu ma puteam plictisi niciodata alaturi de ea pentru ca mereu gaseam ceva de discutat. Mi-am revazut prietenii si colegii, insa si profesorii. Nu stiam cum va decurge noul an scolar , insa imi parea mai greu ca oricand, mai ales ca tineam cont si de greutatile de acasa.

Orele trecura repede si ma aflam in fata liceului cu blonda si inca doi tipi care aveau propria lor discutie.

-Mi-a fost dor de tine, Matsu, imi zice aceasta cu chipul ei bland, facandu-mi obrajii sa devieze putin de la culoarea lor normala, facandu-se rozalii.

Am decis sa mai ramanem dupa ore pe afara. Chiar daca era toamna timpul ne permitea iar vremea era cat de cat placuta. Fara ploi in ultima vreme! Am mers la o cofetarie, ceva mai departe de scoala asa ca imediat ce am ajuns acolo, osteniti dupa acel drum, ne-am comandat fiecare cate o prajitura si un suc.

-Suntem prieteni, nu? ma intrebat aceasta cu un zambet strengar pe fata.

Nu stiam ce ar putea urma dupa intrebarea asta pentru ca nu o mai folosise niciodata. Am aprobat din cap cu o miscare simpla, ducand paiul la gura si tragand din el lichidul cu acid din sticla.

-In excursie, atunci cand am fost cu parintii, am intalnit un tip. M-am inteles bine cu el acele zile si tocmai cand trebuia sa plecam am aflat ca e din oras cu noi. Uite, stiu ca eram cu parintii atunci, dar am avut grija sa nu afle ca am facut-o cu el de vreo doua ori.

Brusc incepu sa rada in hohote, privindu-ma printre genele ei mari si negre, ranjind parca victorioasa. Era cat pe ce sa ma inec cu sucul cand am auzit ce a spus. Ea era Mizuki? Fata de care ma indragostisem acum mult timp? Mi-am mutat privirea undeva prin incaperea imensa sa vad daca nu cumva atrasesem privire altor oameni asupra noastra, insa momentan nicio reactie din partea lor. Ma simteam penibil sa vorbesc despre asta cu Mizuki, ce parea ca se schimbase enorm in acea excursie.

-Inainte sa inceapa scoala m-am mai vazut cu el de cateva ori. Tu stii ce bun e?

Am inghitit in sec la acele replici ale ei, simtindu-ma penibil fata de mine, fata de ea si de aceasta situatie. Nu stiu cu ce drept venea sa imi spuna aceste chestii, dar sigur in ultima vreme toti o luasera razna. Nu numai ca aflasem despre Kiru, Inaru se schimbase, la fel si eu si acum si tipa din fata mea de care ma indragostisem?

A inceput sa imi povesteasca tot iar singurele mele reactii erau sa ii evit privirea, pentru ca pur si simplu ma dezgusta. Voiam sa se termine totul mai repede si sa plec acasa, si asta s-a si intamplat. Dupa ce termina de mancat isi lua poseta imi facu cu ochiul, lasandu-ma pe mine sa platesc, apoi iesi din cofetarie si se urca intr-o masina rosie ce se parea ca o astepta de mult acolo. Am oftat, platind bauturile si prajitura apoi am plecat spre casa, avand privirea abatuta si lasata de tot in pamant. Totul luase o intorsatura asa proasta. Tocmai cand prinsesem curaj si aveam de gand sa imi spun sentimentele mele fata de ea, tipa se schimbase, nu in rau, ci in foarte rau. Vorbele ei ma dezgustau, la fel si sentimentele ce le simtisem pentru ea atunci. Nu cred ca ma mai atragea intr-un fel sau altul Mizuki, insa nu aveam ce sa ii fac. Acceptam sa ramanem prieteni atata timp cat nu-mi mai aducea aminte despre cel cu care se distrase in excursie.