Angel without soul

Capitolul 18 - Excursie?

Terminasem de spalat vasele si de abia asteptam ca fratele meu mai mare sa soseasca de la munca si sa il surprind cu masa pregatita, bucataria si sufrageria curate, praful sters si paturile facute in dormitor. Am crapat putin geamul, cat acel miros de la cartofii prajiti sa iasa afara, apoi am asezat cu o paleta bucatelele taiate marunt ce se aflau in tigaia incinsa cu ulei. Pentru a nu-mi murdari hainele purtam un sort ce, dupa parerea mea, imi venea chiar foarte bine. Era alb si pe alocuri avea niste linii curbe rosii ce inconjuraui talia. Noroc ca nu aveam parul mai lung caci as fi fost nevoit sa port si o bereta. Cred ca as fi aratat foarte caraghios!

Am aranjat servetelele in forma triunghiulara apoi am pus tacamurile deasupra acestora, langa farfurii. Fumul iesea din bucatile prajite de cartofi, anuntand ca mancarea inca ardea, mie insa asa imi placea mai mult, decat rece. Meniul facut de mine parca-mi facea cu ochiul si ma indemna sa mananc inainte ca blondul sa ajunga acasa, dar m-am abtinut la fel cum o facusem pana acum, si nu m-am referit la mancat.

Am presarat putina sare, apoi am asezat sticluta langa farfurii, in caz ca lui ii placea mai sarat. M-am asezat pe scaun, la masa, fiind nevoit sa il astept.

Nu trecu mult timp si am auzit usa de la intrare ce se deschise, asa ca m-am indreptat fericit spre aceasta. Barbatul inalt si blond, imbracat intr-o pereche de blugi si sacoul de un albastru inchis, isi facu aparitia in sufragerie.

-Ai venit, am constatat eu, zambindu-i copilareste.

Nici nu l-am lasat sa se schimbe caci i-am prins mana mare intr-a mea si l-am tras pana la bucatarie. Dupa expresia lui faciala, se parea ca acel miros ii dezmierdase narile, caci imediat incepu a zambi si a face un semn ca ii era foame. S-a asezat la masa, fata in fata cu mine si privi farfuria plina, apoi apuca o furculita.

-Pofta buna, Matsuro, rosti, facandu-ma sa rosesc usor.

Eram emotionat, fiind pentru prima data cand gateam in aceasta casa. Ma simteam mandru atunci cand imi spuse ca au iesit bine si ca ii plac.

Am continuat sa mancam amandoi, auzind din gura lui numai laude, apoi o gluma foarte amuzanta cum ca m-ar lua de sot. Am inceput amandoi sa radem, terminand curand cina.

Se schimba de hainele de la serviciu, apoi, dorind sa imi dau sortul jos, ma opri, spunandu-mi ca imi sta bine asa si ca ar vrea sa ii fac pe plac si sa il tin pe mine pana vom adormi, apoi ma puteam imbraca linistit in pijamale.

-Cum a fost la munca? mi-am facut eu curajul dupa cateva ezitari, sa intreb, moment in care Kiru imi facu semn sa ma asez langa el pe pat.

Isi puse mainile pe umerii mei marunti, privindu-ma de sus. Stateam fata in in fata si priveam unul in ochii altuia. Chiar daca nu faceam nimic mai mult, simteam cum chipul incepea a se face rosu si tot sangele dorea sa urce in obrajii mei. Bataile inimii le simteam atat de intense incat aveam impresia ca acel organ din pieptul meu dorea sa iasa afara.

-A fost bine, putin obositor, insa cand stii ca acasa te asteapta o masa facuta si un pusti ce iti inveseleste ziua, atunci cred ca sunt foarte nerabdator sa termin programul.

Am ramas uimit la spusele lui, dandu-mi seama destul de greu ca la mine si la mancarea facuta se referise.

Isi duse mainile pe spatele meu, incepand a-l pipai apoi a-l masa. Nu stiu daca era impresia mea, insa parea ca ma impinge mai aproape de el centimetru cu centimetru. Nu m-am impotrivit, ba din contra, m-am lasat dus de el atat de aproape incat abdomenele noastre se unira. Inca il priveam fix, fara a-l scapa din priviri, la un moment dat , buzele sale fiind prioritatea mea. Pareau asa dulci, de abia ma puteam stapani sa nu le ating, sa le prind intr-un sarut si sa le gust. De ce gandeam in halul asta? Daca el nu a facut-o pana acum, inseamna ca nu vrea. Am scuturat din cap, si totusi am revenit cu privirea asupra buzelor lui.