Angel without soul

Capitolul 25 - Clepsidra timpului

Totul trecuse atat de repede, trei ani alaturi de el... Parca timpul se limitase decat la doua luni. Ne aflam amandoi in aceeasi casa cu acelas aspect, dormeam in acelas dormitor si mai nou, in acelas pat. Partide amoroase aproape in fiecare seara nu lipseau din programul nostru.

Ma aflam in living, stand comod pe fotoliu acoperit cu o fasie crem ce ii dadea un aer de prosperitate. Mainile imi erau asezate pe capetele acestuia, desprinzandu-mi pleoapele una de alta si privind trupul din fata mea ce se afisa imbracat intr-un pulover mov cu cativa nasturi negri spre gat si o pereche de blugi mai grosi, negri, prinsi bine cu o curea de aceeasi culoare. Era Matsuro, fratele meu mai mic care acum implinise frumoasa varsta de nouasprezece ani. Inca ramasesem mai mare decat el si nu avea cum sa ma prinda la varsta, la inaltime insa aproape ma ajunsese.

Aspectul sau fizic devenise brusc vizibil, cativa muschi se prinsesera de bratele sale mari, umerii lati ii accentuau foarte bine chipul, acum acoperit cu cateva suvite satene ce crescusera atat de mult incat ii ajungeau pana la clavicule, atingand usor pielea cu varfurile sale matasoase.

Nu numai fizic se schimbase, ci si psihic. Parea mult mai increzator in propriile cuvinte, mult mai matur, cu capul pe umeri si gandea de trei ori daca era nevoie, inainte de a actiona. Imi placea noul lui comportament, cu toate ca ma temeam ca pe viitor sa nu ajung eu cel dominat.

Gandul acesta ma facu sa scot un suras simplu, auzindu-se ca un ecou in tacerea din camera.

-Ma duc in oras, raspunse satenul simplu, apoi se apleca peste mine si imi fura un sarut scurt, zambindu-mi cum o facea de fel.

Pleca sa se incalte, iar eu, fara sa ii pun alte intrebari, i-am facut scurt cu mana, in semna ca ne vom vedea cand ajung acasa.

Imi gasisem alt loc de munca, unul mult mai bun unde se platea mai bine, insa trebuia sa muncesc de doua ori in plus. Totusi, merita efortul depus la banii pe care ii primeam.

Nu eu eram singurul ce isi gasise un loc de munca, ci si Matsuro, ce lucra acum ca voluntar la spital si o a doua meserie, la spalatoria de masini. Nu primea mult, insa ne completam amandoi unul pe altul, planuind ca pe viitor sa ne mutam intr-o casa mult mai spatioasa, probabil intr-un alt oras sau strainatate.

Dupa ce isi lua si geaca neagra de piele, mai scurta, lasand la vedere materialul mov al hainei pe care o purta, iesi din casa, inchizand si usa in urma lui. M-am ridicat rapid de pe suprafata moale a fotoliului si m-am grabit sa ma duc spre fereastra. Imediat ce am deschis geamul, un aer rece nu ezita sa apara in incapere, simtind acel miros de zapada. Afara cativa soldatei albi picau din cer si pluteau in bataia vantului pana ce sa ajunga jos, continuand sa mareasca mantia ce deja acoperise tot orasul.

In fata ochilor, orice priveai, cladire, masini sau drumuri, era totul alb imaculat. Acea paleta de culoare iti era suparatoare ochilor, insa privelistea de undeva din casa, unde era cald si bine, iti umplea sufletul de bucurie.

Zapada pufoasa de pe pervaz se topi imediat ce am format un bulgare micut in mana, pielea umezindu-se caci devenise acum lichid.

Trupul lui Matsuro incerca sa invinga vantul ce venea cu putere din casa. Se urca in masina, privindu-l cum porneste la drum. Dupa ce o scoase din parcare si pleca, am inchis fereastra, tregand si draperia ca nicio straluciree a mantiei albe sa nu ma deranjeze.

In scurt timp trebuia si eu sa plec la servici, insa m-am apucat mai intai sa aranjez paturile si dozele de bere goale de pe jos, ce ramasesera de aseara. Nu reusisemn sa dorm prea bine, de aceea avem cearcanele de sub ochi ce incepeau sa ma streseze.

Dupa un dus scurt am aparut din nou in sufragerie, cautand in sertarul al doilea al dulapului cateva haine mai groase. Uram iarna si tot ce tinea de frig, insa adoram jocurile prin zapada si sa fac ingeri. Da, in unele momente ma consideram mai imatur ca acum trei ani.

Ma imbrac intr-o bluza crem, o pereche de blugi deschisi la culoare si la gat un fular negru in carouri ce se asorta perfect cu cureaua si pantofii din picioare. Peste mi-am luat o jacheta lucioasa, neagra, ce se putea compara perfect cu zmoala. Capul am preferat sa il las dezgolit, apoi, dupa ce am luat telefonul, cheile si cativa bani la mine am iesit din casa, coborand treptele.

Am asteptat cateva minute in scara blocului pana ce vantul avea sa inceteze din a mai batea cu putere, intre timp scotandu-mi o tigare din pachetul aproape plin. Mi-o asez in coltul gurii si o aprind cu bricheta, tragand din ea fara mila, apoi lasand jumatate de fum afara, restul ducandu-se in plamani.

Priveam pe geamul blocului ce incepea sa se abureasca incetul cu incetul, realizand ca vantul in loc sa inceteze, se intetea din ce in ce mai rau. Cum satenul meu frate luase singura masina pe care o aveam, am fost nevoit sa imi chem un taxi ca sa nu intarzi la servici.

M-am trantit pe bancheta din spate, ramanand cateva secunde cu ochii inchisi, tinandu-mi degetele mari pe tample. 'Cred ca ma va lua o raceala ...'

* *

-E prea frig aici, de ce nu se da drumul la centrala? intreba unul din colegii mei, stand pe scaunul negru de la unul din birouri.

Am suras slab, pentru ca stiam ca nu exista nicio centrala, insa si mie imi era frig.

Nu lucrasem decat doua ore si deja ochii mi se impaienjenisera iar pupilele incepeau a mi se dilata.

-Iti e somn? intreba aceeasi persoana, Matt, tipul cu putin mai inalt decat mine, brunet si tuns scurt, cu ochii caprui.

-Asa se pare, am murmurat, intinzandu-mi mainile pe toata suprafata de lemn si lasandu-mi capul pe acesta.

-Matsuro e la munca?

Am silabisit un "probabil" morocanos, privind secundarul ceasului din perete ce de abia se misca. Imi venea sa ma ridic si sa potrivesc eu ora opt seara, atunci cand trebuia sa ies de la munca.

-Am auzit ca s-a intors Inaru din Franta. Crezi ca...

Nu l-am lasat sa continue, tresarind brusc de pe locul meu si uitandu-ma atent spre Matt.

-De aceea te voi ruga sa ii spui tu sefului ca am avut o problema. Am de gand sa plec mai devreme. Te rog, Matt, fa tu asta pentru mine, i-am soptit rugator, stiind ca daca brunetul ala avea sa se intoarca, prima persoana peste care dorea sa dea era Matsuro. Nu aveam sa mi-o iert daca ii facea ceva, sau mai rau, daca reusea sa mi-l ia.

Tipul cu ochii caprui, colegul meu de munca aproba din cap apoi reveni la ale sale, incepand sa tasteze la laptopul sau micut. El, probabil, era singura persoana de aici care stia de existanta lui Inaru, relatia mea si a fratelui meu si a povestii noastre, cum ne-am cunoscut, cum am petrecut timpul etcetera.

Timpul se chinuia sa treaca, insa cand linia cea mare ajunse in dreptul orei opt, m-am ridicat de pe scaun si mi-am luat jacheta neagra. Normal ar mai fi trebuit sa stau inca doua sau chiar trei, insa vorbisem deja cu Matt despre scuza mea, asa ca avea sa ma scoata din prostia asta.

Am luat din nou un taxi si m-am indreptat spre casa, nu inainte de a-l suna pe Matsuro.

-Haide, raspunde, am clantanit eu din gura din cauza frigului.

O groaza teribila ma prinsese, gandindu-ma ca satenul deja se intalnise cu verisorul lui. Dar asta nu era posibil, avionul ajungea la ora noua jumatate la aeroport. Am mai incercat de cateva ori fara sa ma dau batut, insa am renuntat imediat ce taxiul opri, fiind nevoit sa platesc cursa.

-Multumesc ca m-ati adus!