Angel without soul

Capitolul 2 - Întâlnire cu un înger

Kiru

Îmi trebuia un job de vară. Aveam nevoie de bani pentru mașină ce doream să mi-o cumpăr. Părinții mei, mai bine zis doar tata, e într-o situație foartă proastă cu banii, iar eu i-am promis că o să mă descurc singur. Pe timpul verii lucrez aici, la un magazin cu jocuri video, fiind vânzător. Salariul nu e cine știe ce, dar știu foarte bine să economisesc. Sunt foarte mândru de mine că am reușit să strâng destui bani până acum.

Mă uit spre ușa de la intrare și nimeni nu-și face apariția. Sunt zile în care e extreme de aglomerat aici, zile în care nu am decât unul sau doi clienți. Mă întrebam ce fel de zi e astăzi. Stau cu coturile pe tejghea, aproape adormit, căci în ultimele două ore nu a trecut nimeni pe aici. Mă ridic de pe scaunul înalt și pășesc printre rafturi, uitându-mă spre afișele cu jocurile noi. Ar trebui să le încerc și eu, chiar dacă nu eram un maniac al jocurilor video, dacă tot vând ceva, măcar să cunosc produsul.

Îmi trec mâna prin părul răvășit, dând bretonul la o parte din ochi, lăsând strălucirea lor galbenă să lumineze încăperea. Cealaltă mână se duce spre gât, jucându-se cu colierul albastru ce reprezintă un fluture. După puțin timp în care aranjez câteva CD-uri după culori și apariție, mă întorc la locul meu și stau întins cu capul pe tejghea, deasupra mâinilor încrucișate. Bucuria mea la această meserie : primeam același salariu indiferent dacă aveam sau nu clienți.

Simt cum mă ia somnul și trec din lumea reală, în lumea visului. Mă văd pe un vârf de munte, atingând norii. Mă ridic pe vârfuri și... Ah, soneria de la intrare !

Îmi ridc brusc capul și privesc spre ușa ce tocmai se deschisese. Două persoane își fac apariția, mai exact un băiat destul de înalt, părul șaten deschis cu un ten foarte alb, îmbrăcat într-un tricou negru și o pereche de blugi de aceeași culoare, împreună cu o fată blondă, ce pare cam timidă, îmbrăcată și ea într-o fustă scurtă și un maieu galben, cu bretele. Îmi plăcea să-mi analizez clienții și să ghicesc spre ce anume joc se vor orienta.

Îmi aranjez părul blond. Trebuia sad au o impresie bună. Mă ridic de pe scaun și traversez un mic hol, mergând spre ei.

— M-ai speriat Mizuki, am crezut că s-a întâmplat ceva.

— Stai calm Matsuro, trebuia să folosesc tonul ăla la telefon ca să fiu sigură că nu întârzii.

Fără să vreau aud discuția celor doi, observându-le zâmbetul de pe față. Nu găseam nimic amuzant în discuția lor , însă zâmbete de pe fețele lor m-au făcut și pe mine să zâmbesc involuntar. Totuși, mi-am păstrat un ton semi-diplomat.

— Vă pot ajuta cu ceva? I-am întrebat, odată ajuns în fața lor. Îmi mai așez o dată sacoul gri ce-l purtam împreună cu ecusonul pe care scria numele meu, Kiru Tamasu , afișând un zâmbet calm, fără să schițez altceva.

Cei doi mă privesc atent, fiind înconjurați acum toți trei de o liniște ce predomina chiar dinainte ca ei să vină. Nu spunea nimeni nimic, așa că m-am gândit că n-au înțeles ce am întrebat. Poate aveam un accent diferit și n-au putut auzi. Pregătit să întreb încă o dată, tipul șaten își desprinde buzele, lăsând câteva propoziții să își facă apariția. Mă gândeam dacă au intrat din greșeală aici, pentru că nu păreau nicidecum interesați de jocuri video.

— Am nevoie de un joc pentru PS3, am căutat în tot orașul și...

Își lăsă privirea în jos, lucru ce mă amuză. Încep să chicotesc, întorcăndu-mă cu spatele la ei și luând-o înainte.