Angel without soul

Capitolul 26 - Sfârșitul unui nou început

Terminasem serviciul si m-am indreptat grabit cu masina acasa. Fulgi de nea acoperisera capota de un visiniu inchis, dandu-mi mie mai mult de munca. Am dat repede jos zapada de pe parbriz cu ajutorul stergatoarelor, punand masina in functiune. Am asteptat putin ca motorul sa se incalzeasca, trantindu-ma ostenit pe scaun. Dupa ce mi-am asezat centura, am pornit radioul, inchizand scurt ochii. O muzica linistitoare se auzea in boxele din spate, aproape adormind pe acel ritm.

Nu stiu de ce ma simteam atat de obosit, nu muncisem prea mult si , totusi, asteptam sa ajung cat mai repede acasa sa il intalnesc pe Kiru, sa vorbim cum a fost ziua de azi si apoi sa ne bucuram de weekend.

Am pornit masina ce de abia se incalzise, accelerand pe drumurile drepte, luand-o printre blocuri pe scurtatura. Cand am ajuns in parcarea plina, am realizat ca nu mai era niciun loc, asa ca am parcat automobilul la blocul celalalt. Am verificat inauntru, am oprit muzica apoi am iesit din masina strangand mai bine geaca ce imi acoperea umerii si aproape tot restul corpului. Am activat alarma masinii si m-am indepartat cu pasi mari de ea spre scara blocului meu. Parca calcam pe puf, asa simteam toata acea mantie de sub picioarele mele : moale si rece.

Cand sa ajung in fata blocului, aud pasi in spate si o voce joasa, ce de abia se chinuia sa scoata doua silabe. Am intors capul si nu mi-a trebuit decat doua secunde ca privirea sa mi se fixeze pe tipul brunet din fata mea. Expresia mea faciala capata un ranjet speriat, ce insa nu dorea sa arate aceasta teama.

-Inaru... am soptit, auzindu-se vag vocea mea in acel vuiet al vantului.

Odata ce isi desprinse buzele pentru a sopti ceva, un fum cald ii iesi din gura, ca si mie, de altfel.

-Ce mare ai crescut, se auzi vocea verisurului meu pe care nu il mai vazusem cu aproape 3 ani in urma.

Ochii parca mi se umezisera, caci acest moment era pentru mine foarte emotionant. Mi-am acoperit chipul cu palmele, facand cativa pasi spre barbatul din fata mea. Era mult mai inalt acum si mai bine lucrat, iar ochii albastri straluceau in acea bezna. Cred ca avea lentile...

-Si tu la fel, urma replica mea, continuata de un zambet sters. Parca frigul ala imi opera respiratia si intreg trupul sa actioneze. Imi era teama ca va vrea sa imi faca ceva inainte sa ii pun atatea intrebari, insa in momentul in care imi prinse mana si zambi atat de prieteneste, m-am calmat intr-un fel sau altul.

-Cand ai venit?

-Am ajuns acum o jumatate de ora... Am vrut sa te vad, stiam ca o sa te gasesc la Kiru. El ce face? intreba cu acelas zambet pe fata, insa totusi ii puteam observa tristetea din ochi.

Chiar se schimbase, privierea, tonul cu care imi vorbea... El era Inaru pe care mi l-as fi dorit de la inceput, insa acum era prea tarziu ca sa il mai am.

-A venit de la servici, ma asteapta. Nu vii sus?

-Nu, imi pare rau Matsu...Matsuro, zise el ragusit, reglandu-si glasul si strangandu-mi mai mult mana intr-a sa.

-Dar e frig aici, am bolborosit eu, simtind cum dintii incep a-mi clantani in gura.

-Nu avem oricum prea multe de discutat, voiam doar sa te vad.

-Nu cred ca ai venit aici doar ca sa ma vezi.

-Asa e, aproba, observand cum in urmatoarele secunde isi inchise ochii, masandu-si fruntea cu doua degete ale mainii stangi, parca pregatindu-se pentru un discurs.

-Am venit defapt sa vorbesc cu tine si sa iti spun ca ma voi muta in Franta pentru tot restul vietii, impreuna cu logodnica mea Lawrance, care locuieste acolo. Mi-a spus sa ma intorc in tara si sa vad pe cine pot aduna pentru nunta : prieteni, rude... stii si tu, imi spuse el, parca cu o ezitare in voce.