~Complicat sa fie simplu~

Nu merge prea bine...

A trecut mult timp de când eu și Laur ne iubim..dar în ultimul timp e cam distant. Poate are treabă, îl voi lăsa puțin.

Mă trezesc și o sun pe Sofia.
Convirbire telefonică

-Heii, ce faci? *mă întreabã ea*

-Mbine, acum m-am trezit. Tu ?

-Mda..nu e bine. Ce ai?

-Păi Laur nu mai dã un semn nimic, nu răspunde la mesaje și când îmi răspunde spune doar "hei Ali" si apoi nu mai spune nimic. Ieri m-a sunat și eu l-am întrebat dacă vine afară și el "Ă, nu pot.." și e atât de rece !

-Off, Ali..! Incearca sa vorbesti cu el ori la telefon, ori față în fațã si spune-i tot..

-Da, ai dreptate..! Și tu ce mai faci?

-Bine, pe acasă. Păcat că plouă..!

-Mda,știu. Te las că s-au trezit ai mei. Paa!

-Ok, pa Ali! :*
End call

Ies din cameră și merg în bucãtãrie, unde ambii pãrinți se uitau la stiri.

-Heii! *spun eu*

-Bunã dimineața!

-Ã, voi pregãti eu micul dejun azi, voi mai relaxați-vã puțin! :)

Am făcut omletă cu o salatã de legume și 4 pahare de suc natural.

Apare Luca cu pãrul ciufulit și se asează la masă.

Apoi strâng masa și plec în cameră cu Tumm.

-Haide Tumm, să ne jucãm cu mingea!

Am ținut-o asa pânã cand mingea nimereste o fotografie cu mine si Laur...nu maistiu ce sã cred..îl voi suna..
Convorbire telefonică

-Greu răspunzi!

-Scuze, mâncăm.

-Ăm si ce faci?

-Bine...tu?

-Nu foarte bine.

O liniste totalã se lasã.

-Ascultã, dacã s-a întâmplat ceva sau orice e, spune-mi! Esti atât de rece în ultima vreme și eu nu mai suport !

-Oh, îmi pare rãu..

-Oare?! Laur! Nu ai mai dat un semn! Doar eu te sun, doar eu îți trimit mesaje, si tu?!

-Scuze..doar că eram la tatăl meu la spital..

-Oh, iartã-mã..

-E... ok..

-Nu, Laur! Nu e! Spune ce e și gata!

-Ale, crede-mă! Te iubesc atat de mult..dar tatãl meu..a intrat în comã!

-C-ce?!

-Da..Îmi pare rãu cã nu ți-am acordat mai multã atenție, dar mai e și școala..și..

-Ali, mai ești?

-Daa..dar suntem în vacanță!  eu trebuie să închid.

Aștept câteva secunde in care nu aud nimic și închid.
End call

Îi trimit mesaj Stephaniei sã vinã pânã la mine. Dupã ce am închis usa la camerã, am început sã plâng.

-O, haide Ali! Spune ce s-a întâmplat..

-Laur..imi ascunde ceva! E atât de rece. Pun pariu ca minte cu ceva !

-Off Ali..e un pãmpãlãu! Vrei sã vorbesc eu?

-N-Nu! Voi astepta sã vã pânã când o va ține așa!

-Off, pitii! Sãptãmâna asta dorm la tine. Îmi aduc bagajele și ne uitãm la un film.

-Bine.

Toatã seara mi-am petrecut-o cu Stephi. Mã înțelege..mã bucur. În schimb, Laur nu a mai dat nici un semn..Cand zâmbesc, o lacrimã mi se scurge pe obraz, dar o sterg repede și mã concentrez pe ce e frumos..El era frumos...dar ce s-a întâmplat?!

.........  ...........  ............
Șiii, ãsta e capitolul. Dacã e plictisitor sau ceva, lãsați un comm oricum cu pãrerile voastre! :))
Credeți cã se vor despãrți? :(
Vă pup ! :*