~Complicat sa fie simplu~

Surpriză?!

Azi ne aflăm tot în Hollywood. După faza de aseară, prietena mea m-a linistit din plâns și mi-a spus ce a vorbit cu el.
E dimineață și Sofia mă trezeste.
-Lasă-mă! *spun eu*
-Nu! Hai sus. Laur are ceva să nu spună.
-Haha. Vouă are ceva să vă spună. *spun eu cu lacrimi în ochi*
-Oh, nu mai plânge. Totul va fi bine. Ți-am spus ce mi-a zis. E doar încăpățânat. Îi va trece și își va da seama ce a pierdut! Acum, ridică-te și îmbracă-te!
-Mbine.
Mă spăl pe față, pe dinți, apoi fac un duș relaxant. Merg la dulap și iau un maieu cu flori și o pereche de blugi scurți cu bretele, iar în picioare vanșii cu flori. Părul mi-l fac coc. Azi e cea mai caldă zi a anului!
Încui ușa și mă îndrept cu pași timizi către camera..mda, camera lui. Acolo unde se află el, el. Cel care....
-Au! *mă împiedic și sunt întreruptă din gânduri de râsul lui Bogdan*
-Și ce mă rog e asa amuzant?!
-Te gândeai la el. *spune și rade*
-Nu!
- Ba da! Si eu am pățit-o la fel cu o fată...
-Ce fată?
-O..cunoști. *spune si își lasă capul în jos*
-So-sofia?!
-M..mda. Dar te rog nu ii spune! Cred ca încă îl iubește pe James și...
-Stai liniștit.
-Mersii. Ești chiar de treabă!
-Mersii...
-Și..care e problema?
-Care problemă?
-Cu..el.
-A. Păi..nu e nimic de zis. *spun și o lacrimă se prelinge pe obrazul meu*
-Nu plânge. El e un încăpățânat mare! Am ajuns să îl suport abea de anul trecut! Eu știu că sunteți făcuți unul pentru celălalt. Dar e băiat. Băieții sunt dificili..foarte dificili..dă-i timp..și, arată-i că nu-ți pasă. Își va da seama că e un prost.
-M-Mulțumesc..nu credeam că voi auzi...
-Nu credeai că vei auzi asta din gura mea?! Mda, nici eu nu credeam. Dragostea te schimbă. *spune și râdem*
-Te voi ajuta!
-Serios?!
-Da.
-Waw. Mersii. Si eu pe tine. Voi incerca să vorbesc cu el despre tine.
-Mulțumesc ! :)
-Acum, haide. Laur are ceva să ne spună.
-Bine..dar nu-i mai spune pe nume.
-Ok..atunci..DL e bine?
-Perfect! :)
Bogdan deschide usa și pe canapea stă Sofia, iar DL se tot plimba prin cameră.
-Unde ai fost?! *se răstește la Bogdan*
-Nu e vina lui! E a mea! M-am trezit târziu.
-Mbine. Acum, asezati-vă. Cum azi e cea mai cãlduroasã zi din an, după spectacol, vom merge la cel mai mare parc acvatic!
-Waw, ce tare! *Bogdan si Sofia*
-Nu te bucuri? *ma intreaba Sofi*
-O sã îți povestesc.
Laur se uită intens la mine si nu inteleg de ce. Dar nu-i voi da importanță..
-Bun. Peste 30 de minute ne vedem jos să mâncăm ceva, apoi eu și, Alicia ne vom pregăti. După aceea, voi închiria o limuzină și vom merge la apă. Să vă luați tot ce ține de plajă si un costum de baie, logic. *la care toți, mai puțin eu, râd.*
Ies din cameră cu Sofia si îi povestesc ce am vorbit cu Bogdan. (Mai puțin faza cu..Bogdan+Sofi :3 ).
-Ai văzut?! Are dreptate! E un laș și toate cele! Acum, nu te mai gândi la el. Zi de ce erai asa îngândurată când a vorbit de spectacol.
-Îm, s-a oprit când urma să îmi spună numele și..
-:)) stai liniștită! Așa sunt băieții. Vor să pară indiferenți. Acum, haide. Lasă-ți gândurile la o parte și pregătește-te. Eu îți voi face machiajul.
-Bine.
~Perspectiva lui Laur~
Pff, bine ca a ajuns într-un final și ea. Nu o urăsc, dar sunt băiat. Și îmi trebuie indiferență. A trecut doar o săptămână de când eu am făcut cea mai mare prostie din viața mea. Dar ea s-a sărutat cu Agh. Cu tipul ăla Andrei. În fine..a greșit, pentru că și eu am greșit. Oh..
~se aude un ciocănit la ușă~
-Intră . *spun eu*
-Heii. Frate. Putem vorbi? *mă întreabă Bogdan*
-Da, sigur.
-Tu..o urăști pe..Ali?
-Putem să nu îi mai spunem asa?!
-Bine. Fie. Atunci...ii vom spune AC.
-Ok.
-Deci?!
-Păi nu o urăsc..a trecut de abea o săptămână si pot spune că nu mi-am putut lua gândul de la ea...și-
-Frate! Dar atunci de ce te comporți așa cu ea?! *mă întrerupe prietenul meu*
-Pentru că..sunt băiat! *spun arogant și stiu că nu e bine ceea ce zic..si ce fac*
-Lasă orgoliul! Esti încăpățânat! Dar dacă încă o iubești, de ce nu i-o spui?!
-Pentru că ar fi prea greu. Mă urăște pentru tot..
-Încearcă! Eu merg să mă pregătesc.
-Bine. Pa.
Poate că Bogdii are dreptate..chiar nu știu ce ar trebui să fac..
~perspectiva Aliciei~
Sunt la scenă. Va urma momentul meu..momentul nostru de glorie. Oh..Laur..
Îl văd cum intră pe ușă cu părul ciufulit și ochii căprui perefecți, îmbracat într-o cămașă în carouri cu pantaloni albi și converși negrii. E..minunat.
-Dracu'! *spun când m-am împiedicat de cablul microfonului*
Laur aleargă spre mine și spune:
-Ești..bine?
-Da! De ce nu aș fi?! *spun cu o privire plină de..ură :/ *
-Îm, păi. Începem?
-Da.
Am cântat melodia "I will love again" , timp în care privirile noastre s-au întâlnit. Ochii lui sclipesc..și, buzele lui cărnoase sunt perfecte..
După numărul nostru, domnul Moul cu asociații săi, se îndreaptă spre noi:
-Bravo copii! Ați fost minunați! *d-nul Moul*
-În două luni ne vom întâlni la Milano pentru un concert! *spune unul dintre oameni, pe care am observat că îl cheamă Paul Namur*
-Mulțumim! :) *spunem noi*
___________________________________
-Bravo copii! Faceți o echipă grozavă..*spune Sofia*
-Și vorbind de echipa voastră..nu aveți de gând să vă spuneți o dată unul altuia cã încã vã iubiti?! *Bogdan*
-Ăm..uite am ajuns! *spun eu schimbând subiectul*
La parc am evitat să vorbim despre..mda, noi. Nu prea cred că încă mă iubește..adică, e un mincinos.
Am stat împreună si ne-am distrat toți 4.. Dar de acum trebuie să mã bucur de ce am și de concertul la Milano! :)
Heii, scuzee scuze scuzee. Nu am mai avut inspirație, dar sper că vã place! :)
Apropooo, mulțumesc pentru cele peste 1 mie de vizualizări! Vă iubesc! :*
Lăsați vă rog un vot și un comm.
Mulțumesc! :*