~Complicat sa fie simplu~

Prima întâlnire, cred?!

Azi e sâmbătă și am "întâlnire" cu Laur.

"Vin să te iau la 15:30. Te pup :* "

"Ok Laur :) "

E 12:30. Ok, am destul timp să mă pregătesc.

~14:00~

Agh. Peste o oră jumătate trebuie să mă văd cu Laur și stau în fața dulapului de o oră!

-Aleluia!! *strig eu*

-Ce e, Ali? *spune mama puțin speriată*

-Nimic, mami, doar că însfârșit am găsit hainele potrivite. *râd*

-Dar unde pleci? *zâmbește mama*

-Ă, păi, Laur m-a invitat să ieșim puțin..

-Drăguț! Să vă distrați! *spune și iese din cameră*

După ce închide ușa, mă îmbrac în niște jeanși negrii mulați, un tricou alb iar peste geaca mea de piele neagră și în picioare, converșii albi. Părul mi-l las desfăcut.

Merg să mănânc puțin și după aud un ciocănit în ușă. Deschide mama.

-Bună ziua, doamnă Crystal! *Laur*

-Bună, Laur! Intră!

-Sunt gata! *eu*

-Păi, să mergem atunci! :) *Laur*

-Să fiți cuminți! Pa! *mama*

___ ___ ___ ___ ___ ___ ___    _______ ____

Drumul a fost liniștit. În 5 minute am ajuns.

-Mergem să mâncăm? *Laur*

-Da *eu*

Mergem să ne luăm două comenzi de  la KFC și ne așezăm lângă geam, el lângă mine.

-Și, ce mai faci? *Laur*

-Ăm, bine, destul de bine. Și tu?

-Bine..

-Sigur?

-Da.

Era ceva înneregulă cu el..poate să îmi spună, adică suntem cei mai buni prieteni.."dar tu vrei mai mult" o, mai taci!

După câteva minute de liniște...

-Laur, spune-mi!

-Of, păi, tatăl meu s-a îmbolnãvit..destul de grav și... Nu îl las să termine fraza, că îi iau mâna lui într-a mea și îi spun:

-Îmi pare rău! Îți voi fi alături..dacă vrei, plecăm.

-Mulțumesc! Dar, ți-am promis ieșirea asta și nu se termină aici. Vin-o! *spune și mă ia de mână, alergând*

-Staii *râd eu* unde mergem?

-Să ne jucăm cu liftul, dăă! :))

-Și dacã ne blocăm? *eu*

-Atunci..îm, păi..îți voi da un pupic :)

-Îmm..fie :)

Timp de o jumãtate de orã ne-am jucat ca doi copii mici :))

-Haide să luăm înghețată ! *eu*

-Două înghețate cu fructe de pădure, vă rog! *Laur*

~înainte de a ieși din mall~

-A fost bună înghețata :))

-Daa, știuu *Laur*

-Bravo! :))

-Haidee, s-a făcut verdeeee *strigã Laur și mă ia iar de mână*

Înainte de a merge acasă, ne-am oprit într-un parc. Dintr-o datã se pune o ploaie cu nori negri.

-Ar trebui sã plecãm *eu*

-Nu-ți fie frică! Haide, am umbrelă.

Drumul a fost liniștit, iar Laur mã ținea strâns de mânã. Îmi plac bãieții protectori :)

Ajungem în fața casei mele.

-Mulțumesc pentru tot!

-Orice pentru pitica mea!

-Sunt aproape cât tine :))

-Daa, știu :)) pa, prințeso! *mă sărutã pe obraz*

-Pa, Laur :)
Dap, poate e plictisitor capitolul, nu prea am inspirație...
Dar totuși, credeți că până la urmă Laur și Ali vor fi împreună?
În poză sunt ei doi❤
Dați un comm si un vot!
Mulțumesc :* !