~Complicat sa fie simplu~

Mi-e așa dor!!

Azi e o lună de când ne-am despărțit..îi simt lipsa așa mult, încât am încercat sã îl caut în fiecare persoanã, dar nu a mers..
Peste o lună începe școala..și cu Stephi tot nu m-am impacat..:|
Azi vreau sa ies afara..nu stiu. Sa mai pierd vremea. Si o sun pe Sofia.
Convorbire telefonică
-Heii. Ce faci?
-Bine..ma plictiseam..
-Da, si eu.
-Hai să mergem în alee..nu stiu..doar zic.
-Da! Haide! Îi sunăm și pe Raul, Vlad si Bogdan.
-Și Victor?
-Aa, da.
-Ok. Hai ca ne vedem. Pa.
-Paa.
End call
Părinții mei sunt la serviciu, Luca trebuie să ajingă în seara asta.
Va sta două săptămâni cu noi.
Ok. Îmi iau o pereche de pantaloni scurți de blugi moderni, un tricou albastru pe care scrie "PEACE!" si în picioare tenisii mei negrii All Star.
Îmi prind părul într-o coadă de cal și merg în bucătărie, unde iau veșnicele mele cereale cu lapte. :3
După aceea, mă uit la ceas și văd că e doar 11:30. Sofia vine la 12, deci mă pun în living și ascult muzică.
Aud un ciocănit în ușă. Ea e.
Ne luăm bicicletele și mergem.
Soarele bătea puternic sub "parcul" împodobit de culorile vii ale naturii și îi vedem pe băieți. Mergem către ei.
-Heii. *noi*
-Heii. Ce faceți? Mergem până în parcul Mare? *intreabă Bogdan si după el apare ....mda. Laur. Wtf! Am uitat ca sunt Bf. A venit și El. Minunat. Nu era de ajuns că sufăr, dar mai trebuie să îl și văd*
-Mbine. Mergem ?! *întrev schimbându-mi fața intr-o expresie neutră*
~pe drum~
~perspectiva lui Laur~
Meh. Bine că a venit. Defapt..nici eu nu știu ce să mai cred. Nu mai suntem prieteni..dar ...parcă mi-e dor de ea..și..
-Fu-!
-Laur! Ești bine?! *mă intreabă Raul speriat*
-M-am lovit la genunchi! Nu știu dacă mă pot ridica.!
-Omg! Sofia, dă-mi apa și un servețel, te rog!
-Bine.
-Ce vrei să faci?! *o intreb eu puțin confuz și totuși nervos pot să zic*
-Ce crezi că fac?! Vreau să desfac o nucă. Inteligentule! Vreau să te ajut! Văd că nimeni nu știe să dea primul ajutor.
-Mdea.
Mă uitam la ea în timp ce mă vindeca. Am rănit-o..mult. Dar..îmi p-p-pare r-ră-
-Au! Vezi că doare! *țip la ea*
-Știi ceva?! Descurcă-te singur! M-am săturat bine?! M-am săturat să fie așa și tu să te porți așa cu mine! Nu ți-am făcut nimic! Dar tu continui să faci pe "grozavul" . Dar stii ce?! Nu ești deloc grozav! Ești josnic! Nu pot să cred cât de dor mi-e de tine! De un pămpălău! Mai bine stăteam acasă!
-Băieți. Lăsați-ne puțin singuri. *spun aproape încleștându-mi maxilarul*
După ce toti se retrag, ne așezăm pe o bancă. O privesc. Are lacrimi în ochi. Of. Sunt un demon, dar m-a făcut josnic și agh!
-Vrei să îmi zici ceva sau m-ai adus aici doar pentru a crede prietenii că nu esti un laș?! *spune cu duritate în voce*
-Ai dreptate! Nici nu știu de ce am făcut-o ! Esti ..
-Cum sunt?!
-Ești..te-ai schimbat mult!
-Aa, că tu nu! Ce să-ți povestesc!
-M-ai iubit!
-Care e problema acum?!
-Asta e. De ce o faci?
-Pentru că țin prea mult la tine ca să îți dau drumul!
-Nu mă meriți. *spun și plec*
~perspectiva Aliciei~
Pleacă. Asta e opțiunea lui. Să plece. Agh.
Mă îndrept spre gască , îmi iau bicicleta si intreb:
-Mergem?!
-Da.
______________________________
Ajunși în parc, Laur și Bogdan fac scamatorii , iar noi, ne luăn câte o înghețată și ne uităm la concertul de acolo. Încep să fredonez și eu, și unul dintre chitariști mă invită pe scenă.
-Aici o avem pee...
-Alicia!
-Alicia! Ce nume frumos! Vrei să cânți ceva?
-Îm..da!
Am început să cânt "Trouble" de la Taylor Swift și Laur s-a oprit, parcă știind că versurile au legătură cu el. Si-a luat o înghețată și s-a așezat pe scaun, privindu-mă.
Dar totuși, nu a fost nimic. I-a șușotit ceva lui Bogdan și după terminarea melodiei, am plecat cu toții acasă și am scris în jurnal ziua de astăzi. :3
Scuze dacã am greseli! Sper cã vã place noul capitol! Următorul îl voi pune astăzi! Un vot!
Kisses!