~Complicat sa fie simplu~

Acasă la el.

Mă hotărăsc să ies cu micuța Daria în parcul de lângă bloc. E mai mult o alee, dar în fine.
Ma imbrac cu o pereche de blugi stramti si un maieu alb. In picioare imi iau vanșii albi. Imi iau un lantisor cu bufnita si imi las parul desfacut.
Ieșim afară și ea merge să se joace cu ceilalti copii, eu ma asez pe o bancă.
Mă plictiseam foarte tare..și mă decid să il sun pe ...Laur ..
Convorbire telefonică
-Hei. *spun*
-Hei. Ce faci?
-Bine..pe afară..
-Te plictisesti?
-M..cam da. *spun si ma uit in gol*
-Vrei sa vi la mine? Adică...ă..sunt doar cu mama si si eu ma cam plictisesc..si..ai vrea sa vi sa jucam ceva..? *intreaba si pot sa jur ca e agitat..il cunosc prea bine, oh..*
-M..pãi. Mi ar plãcea..doar cã sunt cu Daria și..
-Adu o si pe ea! Mama va fi incantata!
-Bine atunci..ne vedem.
-Papa.
End call
Ok..tocmai m a invitat la el?! Ce?! Pf.
O chem pe Daria , o iau de mânuță și ne îndreptãm spre blocul lui..
Sun la interfon și urcăm scările pana la etajul 2.
Pf, cate amintiri in scara asta...
Imi scot gandurile atunci cand sunt intampinata de zambetul lui perfect..
Zâmbesc si ma trage intr o imbratisare.
-Bună! *spune el*
-Salut..Bună ziua doamnă Cooper!
-Bună Alicia! Ce mai faci? Intrati!
Ne asezam pe canapea și mama lui o ia pe Daria de mânuță și ne lasă pe nou doi ...singuri.
-Mă bucur că ai venit. *sparge el linistea*
-Și eu..chiar imi lipsea..tot. *spun si oftez*
Tresar când imi atinge mâna. Of, cat mi a lipsit magia din mâinile lui..
O lacrimă se scurge pe obraz, dar o sterg repede si imi musc buza , apoi mă intorc catre el.
-Păi..am venit aici sa facem ceva, nu? *spun si zambesc putin*
-Da! :)
Ia din birou "Camelion"
-Ăsta l am.jucat când eram doar doi copii! *spun și râdem*
-Da..mai tii minte cand te am ajutat?
-Da..
-Uite..eu..știu ca e foarte greu..dar..imi lipsesti.
Nu spun nimic , il iau doar intr o imbratisare. Mi a lipsit asa mult..
-Multumesc...*spune*
-Pentru? *intreb inca stransi in imbratisare*
-Pentru ca nu ma lasi..
-Nu as putea sa o fac..te..te iubesc! *spun și lacrimile cad , incet incet*
-Si eu te iubesc! Dar..ne va fi foarte greu...
-Da stiu..
-Haide, hai sa nu mai fim tristi..vom fi bine..*spune si imi da un pupic pe obraz*
-Atunci hai sa ne jucam! *spun zambind*
Mama lui si Daria vin la noi si ne jucam cu totii.
Radem si glumim..insfarsit rad alaturi de el..chiar daca stiu ca nu va mai putea fi la fel..
___
Inainte de a pleca, mama lui ne da cate o bucata de prajitura..e o bucatareasa incredibila..ea e incredibila..si ii multumesc ca Laur exista..
Oftez destul de zgomotos.
-Pai noi plecam. Multumim pentru tot! *spun si o imbratisez pe mama lui*
-Sa mai vi! *spune ea*
-Alicia..tinem legatura..? *intreaba Laur*
-Desigur. *spun si il sarut pe obraz, apoi ne indepartam...*
Hei. Stiu ca a trecut mult si imi cer scuze.
So, cun vi se pare? :*