Hollywood!

162 7 5
                                    

Azi e plecarea mea în Hollywood! Si cand ma gandesc la asta, imi aduc aminte de el...totul duce la el! E greu! Îl iubesc și as vrea sa il strang în brate..
Mă trezesc, îmi fac rutina si mă îmbrac în ceva lejer..o fustă cu flori si o cămasã de vară albă. Limuzina ajunse. Îmi iau la-revedere de la pãrinți si Tumm, și ies. A spus că ne putem lua un prieten, deci optez pentru Sofia.
În limuzină se afla...mda, chiar el..Laur. Astept..mă salută..si ii spun "hei .." apoi eu ma pun pe vorbă cu Stephi.
-Laur?
-Ha?
-Putem vorbi ceva la hotel?
-Mda.
Îi trag un cot Sofiei în semn de "ce naiba vrei sa vorbesti tu cu el?!" , apoi imi trage cu ochiul, în semn de "stiu ce fac" .
Drumul a fost scurt. Trebuia să luăm un avion de la sfertul drumului, dar domnul Moul a uitat de bilete:))
Pășesc pe pământul succesului și intru în hotel. Era frumos decorat: o recepție mare, cu plasmă si canapele și multe picturi și arte ale marilor artiști. Iau cheia si intru in camera 72 .  Laur are cameră în 74. O împarte cu prietenul lui cel mai bun, Bogdan. Facem un duș fiecare și mergem la repetiții..împreună cu..mda.
O las pe Sofia în urmă. A spus că îsi caută nu știu eu ce. Îl văd pe Laur ieșind si din greseală dau în el.
-Ăm, scuze.
Nu zice nimic. Tace si continuă să tasteze în telefon. Suspin și îmi continui drumul.
~Perspectiva lui Laur~
Mai are pretenții să zic ceva după ce s-a lins cu ăla! Mamă..oricum, am uitat-o. Ies din cameră pentru repetiții și ea dã peste mine. Nu o bag în seamă. Da, o rănesc, cineva să mă numească demon!
Ies din hotel, dar după canapea, mă trage cineva de mânecă.
-Shhht.
-Ce naiba?!
-Ai crezut că uit că vreau să vorbim?! *Sofia*
-Mda, bine. Zi ce vrei.
-De ce?!
-De ce ce ?!
-De ce te porți așa?!
-Așa cum?!
-Cu Ale, idiotule !
-Pentru cã așa vreau. Ura.
-Ce ți-a făcut?!
-Multe. Acum pa că am repetiții.
Ies nervos din hotel si merg la școala artelor.
Intru si o văd pe Ale care își aranja microfonul. Merge la pian si se încãlzeste. E grozavă...nu, nu e ! E o idioată! Pe care ai iubit-o.
-Laur, helău! Hai la chitară! *Domnul Moul*
~perspectiva Alexandrinei~
Apare Laur. Cu părul lui ciufulit...perfect. Urcă pe scenă și începe melodia. După, repetăm dansul si terminăm.
Mă îndrept spre ieșire, în fața mea fiind el.
-Stai!
-Ce mai e?!
-Vreau să vorbim.
-Mereu vrei asta.
-Termină cu copilăriile!
-Eu?! Sau tu?! Tu te mozolești cu oricine!
-Mă faci cumva...?!
-Nu! Da' credeam că mai avem ceva.
-Laur! Stop!
-Trebuie să plec.
-Așteaptă-mă! Vreau să fim doar prieteni.
-E târziu. Noapte bună.
Heeei, scuze că nu am mai postat demult..dar na.
Oricum..cum vi se pare capitolul? Lăsati un vot si un comm.
Mulțumesc ! :*

~Complicat sa fie simplu~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum