Vampirii exista!

Capitolul 7

Fiecare are ceva la care tine, un obiect mai rar, dar foarte des ne atasam de persoane. Eu am ajuns sa ma atasez de un demon care imi vrea tot binele. Daca vroia sa ma omoare, o facea pana acum. Stau in bratele lui si dorm linistita stiu ca sunt in siguranta stiu ca sunt bine, protejata, iubita.

Nu stiu de ce dar un gol mi se adanceste in stomac ceva nu e bine deschid ochii, iar cand ii deschi rosu...e plin de sange cu ochii recii asemeni unui mort, incep sa il misc, glumeste nu? Glumeste!

In fata mea apar mai multi demoni cu coltii scosi la iveala cu ochii rosi si sunt plini de sange, sangele demonului meu, dar el nu e un demon e un inger de ce? De ce e mort? De ce ma parasit. Sunt neajutorata in fata monstrilor ce sa fac sa fug! Asta vroia el sa ma apare sa traiesc. Asa ca asta am sa fac voi lupta pentru viata mea si pentru dorinta lui!

Lacrimi fierbinti imi cad pe obraji deabea ne cunosteam si imi doream atat de mult sa stau langa el cat mai mult, poate foarte mult, chiar nu stiu. Imi aplec mana peste ochii lui ii inchid si il sarut tandru...e atat de rece si fara viata, chiar nu pot sa ma opresc din plans...

Creaturile incep sa se miste inspre mine, imi iau inima in dinti si incerc sa fug inspre usa, dar in zadar, unul ma prinde cu mainile la spate si ma imobilizeaza iar ceilalti se apropie de mine.

Isi arata coltii si cel din spatele meu si inca unul imi devoreaza gatul iar celalt bratul, ma scurg de viata, nu, nu...lacrimile mele curg tot mai multe si mai repede...il dezamagesc!

-NU!

-Ce e? Gata a fost doar un cosmar.

E langa mine, e viu! Traiesc! Nu l-am dezamagit! Lacrimile nu mi se opresc din a cadea. Ma napustesc in bratele lui ceea ce il ia prin surprindere.

-Gata totul este bine!

Imi mangaie spatele, mana ajungandui in parul meu, se joaca cu o suvita de par, si ma linisteste, nu imi da drumul din brate chiar daca cred ca il tin cam strans, nu pot sa cred ca am crezut vreodata cat de mult inseamna el pentru mine. Incep sa imi aduc aminte de imaginea cu ochii lui asemeni unui mort si mult sange. Nu pot chiar nu pot sa ma opresc din plans!

-Hei gata. Ce sa intamplat. Imi prinde capul in palme si imi sterge lacrimile, privindu-ma in ochii. Nu vreau sa pierd caldura ochilor sai niciodata. Vreau sa fie alaturi de mine. Ce ai visat!

-Pai..

-Treci la subiect, ma ingrijoreaza mult starea ta, si sa stii acuma imi e rau sa te vad atat de trista si agitata.

-M-am trezit langa tine si erai mort, apoi 3 demoni m-au atacat si pe mine, am ramas fara tine si am murit si eu iar tot ce am vazut a fost negru. Te-am pierdut!

-Gata! Off...nu ma vei pierde niciodata, si nimeni nu o sa iti mai faca niciun rau. Sunt aici pentru tine. Asa ca nu mai plange.

Se apleaca si ma saruta, iar eu imi duc mainile in parul lui, chiar aveam nevoie de acest sarut.

Dupa ce m-am calmat ma uit la el. E ingandurat oare la ce se gandeste.

-Ce este?

-Visul tau este ciudat...iti aduci aminte cum aratau acei barbati?

-Da.

-Poti sa mi descrii?

-Ok...toti trei erau inalti, aveau ochii rosi si li se vedeau coltii plini de sangele tau, doi dintre ei erau btuneti si pareau sa semene mult, iar ultimul era roscat, toti purtau haine negre.. Atat.

-La naiba! Imbracate! Acum!

-De ce?

-Imbracata! Trebuie sa plecam de aici cat mai repede!