Vampirii exista!

Capitolul 4

-Ok... Eram inghetata nu puteam sa cred ca povestile acelea pe care eu le iubesc, si nu credeam ca sunt reale, ma socheaza, nici acum nu imi vine sa cred ca totul e real. Si mai ales, ca el, cel care m-a ajutat cel care mi-a provocat dureri de cap de cand ne-am intalnit. Il credeam o persoana normala, nu un nemuritor, un sugator de sange, si cand ma gandesc ca sarutarile lui erau asa de...nu stiu...imi placeau...si acum sunt terifiata de aceasta persoana pe care o plac...

-Imi pare rau ca te-am mintit, dar observ ca esti foarte firava, si nu poti sa te aperi singura. Imi spune destul de stanjenit. Si este atat de dragut cand da explicatii.

-Continua...

-Asa..sa iti spun cum am ajuns in halul asta. M-am nascut in acest orasi si parintii mei m-au abandonat, nici nu stiu cum arata. Singura finta care m-a iubit, care m-a crescut este bunica mea, care acum se odihneste pentru eternitate. In loc sa stea alaturi de mine. Ea m-a adus in starea asta. Am fost un baiat normal, dar la varsta de 10 ani, am fost atacat de asemenea pisici, intr-o poienita in care ma jucam si cautam ierburile bunici, zaceam intr-o balta de sange, inconstient. Bunica a simtit mirosul puternic, a venit cat de repede a putut dar...nu ma mai ajutau bandajele, unguentele...mi-a zis sa o iert pentru ceea ce va face. Astfel din intunerciul morti, am renascut ca un nemuritor. M-a invatat tot, a pierdut ani sa ma invete tot ce trebuia. Dar ea fiind prea batrana a fost vulnerabila si a fost ucisa fara mila, arsa in propia casa. Ce nu voi uita...cand eram mic mia zis, cand te vei face mare, iubirea te va gasi iti vei da singur seama, vreau sa traiesti si sa fi fericit de persoana care iti este predestinata.

Totusi ce vroia sa zica cu ultima fraza? Ce legatura e cu povestea lui?

-Tu esti acea persoana!

-Cum? Ma uit la el confuza si derutata. Eu? Te-au muscat si pe tine pisicile? Noi nici nu ne cunoastem!

-Stiu ca suna ciudat, dar vei intelege cu timpul.

-Poftim? Tu crezi ca voi mai sta in orasul asta blestemat!?

-Vei sta.

-De ce esti asa sigur?

-Departe de mine nu vei putea sa stai. Iti spun fiindca te-am simtit din prima e ceva diferit la tine. E o legatura speciala intre noi.

-Esti ciudat! Si esti nebun! Cum maimutele mele tichi poti sa crezi ca voi sta eu langa tine! Deja simte-am cum tot sangele din vene imi pulseaza in tot corpul, mai ales o vena de la mine de pe frunte simte-am ca mai are putin si erupe. Omul asta este un criminal in adevaratul sens al cuvantului.

-Te rog.

Ce acum incepe cu rugaminti? O sa mai aibe putin sa se puna in genunchi cu un buchet de trandafiri plin de spini, albi plini cu pete rosi si sa imi ceara prietenia eterna. Statea acolo in fata mea si astepta un raspuns afirmativ. Cred ca glumeste? Nu vede ca mai am putin si voi face un atac de nervi.

-Nici in ultima clipa a vietii mele! Ii spun destul de revoltata, se uita destul de insistent la mime si astfel imi provoca nervii extrasuperpandabuliciosi ai erei acestea.

Intr-o fractiune de secunda in care privirile mele inspira moartea, daca ar vrea sa moara a doua oara deja ar fi facut-o.  Ma ia pe sus, si ma duce la mine in camera, trantindu-ma cu mare grije pe pat. Se aseaza langa mine, ma acopera si ma ia in brate. Cine se crede casanova asta?! Nu sunt cina lui! Si nici intr-un miliard de ani iubita lui!

Pe cine minti ma tu? Nici tu nu te crezi!

Uite cine se gandi sa mai apara. Iti era dor de mine sau nu mai ai cu cine sa te fu-ti?

Futu-ti!

Hai zat!

Iate-te la ea, se trezi frumoasa adormita cand nu trebuia! Nu ti-ai pus ceasul ala cand aveam nevoie de tine, nu de cretina asta care mai are umpic si face infart sau o ia la fuga?!