Vampirii exista!

Capitolul 25

Dupa ce le-am povestit mica mea aventura, la conacul nebunilor, a inceput o ploaie de rasete din partea veveritei si o intrebare cretina pe care doar ea o putea pune:

-Deci pot sa traies fara sa ma urmareasca vrun uncigasi?

-Ce crezi? Ai inteligenta artificiala sau naturala fiindca nu imi dau seama?

-Haha amuzanta de tine, am uitat sa trag un part.

Acestea aventura va dainui intotdeauna ca o amintrire frumoasa. Acum sa trecem la viata mea...of casatoria ma si gandesc la rochia de mireasa alba cu dantele si modele florare alba asemeni zapezii. Oare cand sa facem nunta in decembrie sa ma aseman cu un fulg sau atunci cand vom face 3 ani de relatie, sunt asa de indecisa.

Stand linistita si gandindu-ma la evenimentele ce urmau sa se intample. Constientizez ca deja era ora 17:00 iar dragul si iubitul meu logodnic trebuia sa soseasca din clipa in clipa si sa ne servim cina. Ca o draguta ce sunt m-am apucat sa pregatesc masa, paste ceva delicios si bun care pot fii mancate alaturi de un pahar de vin rosu demisec. Gatind...stand pe ganduri constientizez ca deja a venit vremea cinei si el nu mai apare...oare ce sa intamplat? Iau telefonul ingrijorata si incep sa il sun, il sun odata il sun de doua ori, dar degeaba...poate are treaba si sta peste program sunt sigura ca ma suna imediat ce termina treaba. Intru pe wp si vreau sa ii las mesaj ca cina este gata si il astept sa ma sune, si raman proasta. Noi amandoi in totdeauna la pozele de profil avem fotografii cu noi...dar se pare ca el a schimbat aceasta chestiune... Raman fara grai...raman masca, chiar nu ma asteptam la asa ceva in loc sa vad o fotografie cu noi doi, l-am vazut doar pe el. Ok asa doreste bine asa procedam...in loc sa imi las poza normal o schimb cu una cu mine. Mai stau ce mai stau si vad ca deja trecuse o ora de cand il sunasem...il mai sun inca odata iar nimic...Dupa doua ore cat timp am stat ca proasta cu telefonul in mana si am asteptat sa ma sune...imi suna si mie telefonu:

"-Ce faci iubire?

-Bine, tu? Pe umbli la ora asta si nici macar nu imi raspunzi la telefon?

-Pai am fost la Damian, ca ma invitat pe la el dupa serviciu si sa ne jucam pe playstation, si ma cam luat valul.

-Nu puteai sa suni? sau eu sunam ca proasta?

-Nu iubire...ma luat valul si am uitat.

-Aha.

-Hai nu fii botoasa, ca am fost la Damian nu la vreau una.

-Pardon?!

-Mon amour.

-Aha. Unde esti?

-In fata blocului, urc scarile.

-OK. Pup pa!"

Ce dragut va urma o cearta dupa aceasta draguta intamplare. Dar mai intai doresc sa mananc inainte sa ma ciondanesc cu el, macar sa fiu in putere. Intra in apartament si ma pupa dragalas pe frunte si pe buze se duce sa se schimbe si revine in living bine dispus. Se aseaza la masa si asteapta cuminte sa asez masa. Pun destul de calma masa si dupa aceea incepem sa mancam.

-Te comporti ciudat...incep eu discutia.

-Nu iubire. Ce ai?

-Cum adica ce am? Te sun ca proasta si mai important e idiotul ala de pleysteisen?!

-Ma luat valu stai linistita ca nu face-am alceva daca la asta te gandeai.

Simte-am cum imi ies din pepeni si nervii imi ating cote maxime...simte-am ca fata ma arde si inima mi se sfarama in mii si mii de bucatele. Tac din gura tot restul mesei si inghid in scarba, nici nu prea mai mananc ma ridic cu mult inaintea lui si aruc mancarea gatita de mine si ma asez la televizor.

Termina sa manance si el isi spala vasele si se aproprie tactioc de mine. Isi pune capu pe pieptul meu si il ridica usor sarutandu-mi gatul dorind impacare, dar eram chitita si nu imi convenea cum dorea el sa isi ceara scuze, crede ca voi face dragoste cu el dupa faza asta aaa si nici macar de poza nu discutaram. Buzele lui incep sa inainteze incet si periculos spre pieptul meu si eu ma ridic, fata lui alunecand in caneapea pe locul unde ma aflam eu.

-Ce e cu tine de ce te porti ciudat?!

-Eu ma port ciudat! ma rotai deja enervata la culme, vad ca se enerveaza si el si se ridica imediat de pe canapea stand unul in fata celuilalt.

-Ce te-a apucat?!

-Pe tine ce te-a apucat?! De cand pana cand ne schimbam asa pozele de profil si te comporti asa cu mine de parca as fii un nimic? era mai import playstationul decat eu nu?!

-Ma luat valul bine!

-Aha!

-E bine!

-Ce faci?!

-Plec sa plimb ursu!

Si a iesit pe usa. Pe bune...suparata si dezamagita din cauza acestei certi si din cauza a ceea ce a facut, ma imbrac in pijamale imi iau o pilota si perna si ma refugiez in sufragerie. O inghetata de ciocolata si lacrimi sarate cea mai buna combinatie din totdeauna. Acestea fiind spuse noi suparandu-ne eu dorm pe canapea fiindca vreau si el stie sa intre in casa are cheia si daca nu poate sa doarma si pe o banca in parc.

Dis de dimineata ma trezesc cu o durere de cap ingrozitoare cu lacrimi uscate pe obraji aratand ca un mort umblator. Observ ca a venit acasa deoarece usa de la dormitor este inchisa iar incaltaminea si setul sau de chei sunt pe masunta de la intrare. Imi fac o ciocolata calda si dupa aceea ma asez in fata calculatorului informandu-me despre domeniul dizainului interior. Se aude si usa de la dormitor. Trece pe langa mine ca tranvaiul 15 isi face cafeaua si uitandu-se la mine in gol spune:

-Buna dimineata.

-Buna dimineata.

Atat asta a fost tot ceea ce am discutat in aceea dimineata, tot timpul zilei am stat singura in casa el fiind la serviciu am lucrat si am plans in continuu. Cand va ajunge acasa nu va scapa de inca cateva intrebari dar mai ales de una de care nu pot sa ma satur sa io adresez atunci cand ne certam. Pregatesc ceva de mancare ca poate ii va fii foame, desi eu nu voi manca fiindca nu pot...Si uite ca a trecut tot timpul acestei zile si usa de la intrare sa deschis, intrand pe usa dragul meu logodnic. Ma pozitionez in fata lui se uita nedumerit la mine poate gandindu-se ce mai vrea acum..

-Atat de mult tii la orgoliul tau? E mai presus orgoliul decat noi nu? Chiar nici un mesaj toata ziua nici macar un semn de viata ca esti bine, nimic?

Tace si isi lasa privirea in jos, dupa aceea se uita senin la mine si atat. Asta a fost ce a avut de zis nimic. Iar nimic inseamna ca am dreptate. Ma ocoleste ia cina de pe masa si se duce la el in camera si acolo ramane toata seara...in aceea seara simte-am spini infipti in inima lacrimile imi curgeau neincetat...oamenii buni daca toti am fii orgoliosi ce sar intampla cu lumea asta? va spun eu omenirea sau orice finta care ar avea viata ar inceta sa mai existe.

Desi dezamagita doresc sa ii las un mesaj:

"Imi era dor sa iti scriu cateva randuri, nu ti-am mai scris de mult. Imi este dor sa imi asez gandurile si sentimentele si sa ti le arat. Imi pare rau fiindca nu am mai avut timp sa iti scriu. Imi pare rau dragul meu daca te supar, nu o fac intentionat, dar au fost chestiile acelea care m-au deranjat neraspunsul la telefon, schimbatul pozei...si asta e oboseala isi spune cuvantul. Imi pare rau si as vrea sa ma ierti. Nu sunt orgolioasa, nici nu vreau sa fiu. Am si eu orgoliu, dar mai presus de orgoliu e inima si sufletul, persoanele pe care le iubesc. Si pe tine te iubesc enorm! Mi-as da si viata pentru tine..iti aduci aminte cand am sarit in fata glontului, cred ca as fii ramas fara viata daca ti se intampla ceva. Au trecut 2 ani plini de iubire de ciondaneli plini de amintiri frumoase. Imi plac amintirile noastre deabea astept sa avem si mai multe. Nu suntem perfecti, nimeni nu este dar eu te iubesc asa cum esti. Asta a fost o cearta ca altele dar asta e, va trece si ea , iar din ea invatam sa fim mai puternici si sa luptam pentru noi! Nu voi inceta niciodata sa lupt pentru iubirea ta orice sar intampla. Te iubesc! "

Lasandui acest mesaj plec sa imi revin unde nici eu nu stiu.

Hei scuze ca nu am mai scris de mult dar nu am avut timp sper sa va placa va astept comentariile si parerile. Va pup!