Vampirii exista!

Capitolul 12

Intuneri negura, singura..dar se aude ceva parca ar curge pe undeva picaturi de apa...ma ridic in sezut nici nu stiu cum am ajuns sa ma uit in negura, sa stau in negura, dar vreau sa ies din aceasta bezna infricosatoare a singuratati si pustiului. Cu pasi marunti si atenti inaintez inspre locul care sparge aceasta tacere infioratoare.

Simt cum tot sangele din corp imi clocoteste cu ficare pas marunt facut in intunerit. Deodata o mana rece se aseaza pe umarul meu, primul meu instinc ar fi fost sa tip sau sa o iau la fuga dar intunericul acesta total ma inspaimanta mult mai tare, parca presimtind ca o data ce voi incepe sa inaintez ma voi pierde pentru tot deauna, intr-un abis necontenit plin de intuneric si singuratate eternica.

Sunt desculta cum vine asta? Talpile mele ard pe o podea rece, deodata ceva umed imi atinge picioarele sa fie oare apa? Si totusi picuratul se aude din spatele meu, si uitasem de mana aceea care a poposit pe umarul meu, extrem de gol...eran goala serios?

Incep sa imi misc mainile in jurul corpului si rasuflu usurata cand simt corpul invelit intr-un material fin, care din pacate nu pot sa ii desting culoarea.

O respiratie rece asemenea ghetii rasufla pe pielea gatului meu, trimitand fiori in tot corpul. Parca toate simturile mi sau activat si imi spotesc sa fug, dar eu raman pe loc si astept ca soarta sa decida pentru mine.

Buzele fine si reci fac contact cu pielea mea daruindu-mi multa afectiune si regret? Ce mama naibi se intampla cine este? De ce il accept langa mine? De ce sunt in intuneric? De ce nu fug? Atatea intrebari.

Oprita din gandurile mele de o voce inconfundabila de neinlocuit si de buzele reci si uscate care tremura, doua picaturi calzi imi ating gatul, dar ceva se intampla in interiorul meu la atingerea acelor picaturi, la auzul acelei soapte, a aceli voci, inima mea se sparge in mii de bucati, ma prabusec la pamant, plang.

Deodata intunericul devine suportabil pot descifra tot ce ma inconjoara sunt intro padure care este invaluita de o ceata densa, ma uit la picioarele mele, eram intro balta dar nu era o balta obisnuita era plina de sange, si nu nu se putea, nu era sangele meu.

Intr-o fractiune de secunda ma intorc la o suta obzeci de grade iar ochii mei sunt plini de lacrimi, el sta in fata mea cu ochii inchisi cu lacrimile uscate pe obraji, o mana pe abdomenul insangerat si cealalta pe umarul meu, era pur si simplu fara viata asta nu se putea intampla. Era imposibil.

-Vezi fata mea ce se va intampla daca nu ma asculti?

Ceata sa risipit totul se vedea clar iar noaptea incetul cu incetul se risipea lasand zori sa isi faca incetul cu incetul aparitia.

Vedeam extraordinar de clar, in apropiere multe perechi de ochii rosi ma pandeau la fiecare colt, parca asteptand prima miscare.

-Monstrule ce ai facut?

Tip cu ultima putere din corpul meu, de ce? Ce i-am facut eu? De ce tocmai el?

-Of biata mea fietita, plange dupa un hoinar amarat. Draguta mea, am aflat ca baba aceia imbecila tea facut vesinica, odata ce am aflat am vrut sa iti fim alaturi evident, dar ea nu a dorit, asa ca odata ce am gasit doritorul am obtinut tot ce doream la un pret destul de corect.

-Ce pret? Am intrebat enervata la culme deoarece nu trece odata la subiect.

-Usor, n-am terminat. Asa ca taci si asculta ca o fetita cuminte si civilizata pe care am crescuto atata timp. Sa revenim, baba nu numai ca tea facut nemuritoare dar tu avand o aura pura ai dobandit puteri inimaginabile, odata transformata fiind o arma sau un diamant stralucitor. Stapanul nostru, a vrut sa aibe alaturi de el pe cineva la fel de pur si puternic la fel ca tine.

-Deci in concluzie eu sunt pretul, targului vostru imputit.

-Scumpo vorbeste frumos, da tu esti plata. Dar mai ai doar un an, odata ajunsa la varsra de 18 ani trebuie sa te daruiesti sau te vom lua cu forta.