Vampirii exista!

Capitolul 18

Sange si durere simt cum ma prabusesc si nu mai pot sa disting nici un cuvant.

Era totul atat de inspaimantator si rece, cand in fata mea apare o fetita.

-Cine esti?

-Tu.

-Eu?

-Da.

-Cum?

-Asta e amintirea nasterii. Tu azi te vei trezi. Vei renaste si vei inflori.

-Trezirea!

-Exact.

-Si?

-Uite.

In fata mea isi face aparitia Andy imbracat in negru si cu niste ochii de un albastru senin chiar semana cu un inger.

Atunci isi face aparitia si bunica, erau la mine acasa, la mine pe scari, iar eu stateam fix acolo pe hol si ii priveam.

Cand batrana sa intors eu deja eram inapoi in camera stand cuminte la locul meu. Cum era posibil? Cum?

Am avut acea discutie baiatul ei era ingerul dechizat in demon. Iar atunci ma luat de mana.

Dar nu pe eu cea mica, pe mine! Cum era posibil?

-Buna Lara.

-Buna ziua...

-Nu tea transformat, deasta esti aici?

-Nu sa atins nimeni de mine.

-Offf...scumpo de asta imi era cel mai frica.

-De ce?

-Fiindca trezirea va trebui sa tio fac eu.. Dinou.

-Dar inca nu am 18 ani..

-Lara..la noapte faci 18 ani.

-Da?

-Da scumpo nici nu ti-ai dat seama cum a trecut timpul.

-Asa este.

-Ai suferit mult din cauza asta.

-Nu e adevarat...

-Scumpo nu ma minti, stiu ca ai avut cosmaruri, stiu ca te-ai ranit singura. Stiu tot ce ti sa intamplat ingeras in fiecare moment. Te-am vegheat dar din pacate nu am putut sa fac nimic folositor ca sa te ajut sa scapi de suferinta.

-Nu este nimic.

-Off...chiar ai un suflet mare. Acum scumpo esti pregatita sa fii nemuritoare.

-Pai...

-Stiu ca este ciudat.

-Nu, nu mi se pare ciudat am citit atatea carti fantastice, am trecut prin atatea incat nu imi este frica de asa ceva, sa devin o nemuritoare, doar ca imi este frica ca il voi pierde sau ca o sa se indeparteze dinou de mine.

-Scumpa mea hai sa iti arat ceva.

In fata ochiilor mei au aparut toate amintir bune cu noi imbratisati dormind impreuna alergandu-ne si prostindu-ne dar si toata suferinta cand ne-am despartit. Dar dupa aceea imaginile nu se opresc din ziua in care a zis ca asa e cel mai bine, ma supravegheat de la distanta, se vedea durerea din ochii lui. Sentimente adevarate nu vorbe de sarpe.

Desi credeam ca toate imaginile toate amintirile din trecut. Imi apare imaginea de dimineata, el era agitat si nu stia ce sa imi faca, cum nimic nu sar fii intamplat ma prabusec in somn la el in brate deabea sufland, iar fata mea fiind mai palida cum era tot timpul.

Si uite ca incepe sa planga lacrimile ii cad una cate una prelinganduise pe obraj si aterinzand la mine pe chip.

Simt cum o mie de goluri mi se formeaza in stomac si un glont imi sfasaie inima.