Vampirii exista!

Capitolul 13

De ce nu pot sa am si eu o viata normala si linistita? De ce tot timpul ceva trebuie sa mearga prost? Ce mai lipseste acum o scena deaia haioasa din desenele animate.

Are un frate...ce ciudat e...of...vreau liniste cer prea mult?

Pur si simplu as vrea sa stau cu Andy intr-un hamac seara pe timpul veri si sa ne uitam la stele fara sa stea cineva in calea noastra la fiecare pas.

Dar tot timpul negura...tot timpul ceata, nimic nu e asteptat totul ne ia prin surprindere. Ia ghici ghicitoare unde ma aflu eu in momentul de fata?. Pai ca sa va usurez muca sunt in conacul fratelui sau caruia nu ii stiu numele.

Si va vine sa credeti am venit singuri de buna voie. Nu neaparat...adica am primit o scrisoare cu ceva de genu: sunte-ti invitati la familia ...nu imi mai aduc aminte...pentru a va bucura de o scurta vacanta. Asta da stranietate. Si ce vacanta la un spital de nebuni in devenire sau cine stie chiar o fii un spital de nebuni, ups pardon conac.

Ma ridic somnoroasa din patul destul de mare gol si necomfortabil zici ca paraca as fii printesa aia cu bobu ei de mazare...si incep sa ma echipez pentru a lua micul dejun cu cei doi frati...unu demon altul inger.

Ma schimb in niste blugi negri cu un bluzon lung alb si larg, cu cateva numere mai mare si o pereche de tenesi negri, cedaca sunt intr-un conac nu o sa ma vedeti schimbandu-ma in nu stiu ce haine fandosite care nu ma caracterizeaza.

Ajunsa jos intr-un living spatios in care am fost primita ieri de dupa-miaza, la fel de mare si de inspaimantator si intunecat, este invaluit de lumina blanda a soarelui care straluceste bine dispusa de afara.

Obser ca usa imensa de geam a livingului este deschisa inaintez curiozitatea a omorat pisica, bine ca nu am coada si blanita.

Afara aerul racoros al diminetii imi umple sufletul de bucurie si liniste, ma aflam pe terasa conacului, evident tot la standarde la fel de mari ca tot acest loc. Inaintez inspre o masa care este aranjata pentru micul dejun. Trei locuri, trei tacamuri, trei cesti, pahare etc...super vom manca toti trei la masa.

Ma asez pe scaunul din mijloc si incep sa analizez privelistea si sa ma bucur de lumina si caldura soarelui. Serios cum poate sa aibe o asemenea gradina? In fata mea se zaresc mii de specii de trandafiri care mai decar de la un alb pur pana la un rosu sangeriu si toate culorile...

Aud scartaitul scaunelor trezindu-ma din visare si imi indrept toata atentia spre sursa care a provocat acel zgomot.

In fata mea se afla un Andy foarte ingandurat si poate putin nervos, era schimbat in negru of ingerul meu in chip de demon, as vrea sa il vad zambind ca alatadata, deoarece zambetul sau fals imi provoaca si mai multa tristete si neliniste sufleteasca.

-Buna dimineata...doamne acum imi este frica sa mai si vorbesc..

-Buna dimineata...sa intamplat ceva?

-Nimic.

-Bine.

Ok. Daca mai mint mult ma voi da cu capu de pereti pana il voi sparge. Nu e nimic bine defapt sunt al naibi de ingrijorata tu te porti extrem de ciudat si distant, iar eu nu stiu ce sa fac...

Pe aceiasi use pe care am iesit si noi, isi face aparitia demonul dechizat cu chip de inger...ce naiba e ineregula cu tipul asta? Era schimbat in alb si un zambet triunfator si enervant pana la exasperare ii biruia chipul.

-Oh! Buna dimineata, dragi mei. Scuzati-mi intarzierea nu credeam ca sunteti asa matinali.

-Ne scutesti odata cu tot circul asta. Interveni Andy destul de nervos.. Serios imi citeste gandurile baiatul asta.