Vampirii exista!

Nunta.

Din intunericul etern al padurii, printre crengile copacilor pline de mister se vedea maretia lunii pline. Intinsa pe iarba racoroasa a zilelor de vara, umeda si rece, linistita si fina la atingere. Visam. Visam cu ochii deschisi privind stelele la cele intamplate, la ceea ce va urma, ceea ce sar putea intampla chiar in clipa asta. Era o liniste de mormantare in acest peisaj mirific si plin de mister al padurii, cand deodata un greiere asemenea unui maiestru muzician incepe un concert care acapareaza si distruge linistea morbida a padurii. 

Deodata un fosnet se aude din spatele meu, oare era vrun iepure? Inainte sa imi intorc privirea doua maini calde cad asupra ochilor mei, un oftat prelung iese din gura mea si simt cum sunt luata in brate, nici nu trebuia sa vorbeasca sau sa il vad stiam cine e. Stam nemiscati, imbratisati, ganditor, ascultand muzica padurii uitandune la stele. Dupa cateva minute in care parca timpu sa oprit in loc, sus pe cer o stea straluce si coboara rebede de pe locul ei din cer catre un loc necunoscut dar menit ei, dupa aceea ii simt respiratia la urechea mea si aud:

-Iarta-ma iubire! Te iubesc! Am fost distrat, iarta-ma! 

Un sarut mic si dulce se asterne pe obrazul meu si simt cum inima imi bubuie de emotie si de cat de dor mi-a fost de el, mi-a fost dor sa fie atat de tandru de calm dar il simt ca in interiorul sau e tulburat. Ii e frica sa ma piarda, stiu ca ma iubeste si eu il iubesc, dar ce ma mai scoate din sarite de atetea ori, off.

Ma intorc cu fata la el fara sa ii las timp sa reactioneze sau sa zica ceva, ii prind capu in palmele mele, ma uit in intunericul ochilor lui, in sufletul lui, ochii unui om oglindesc sufletul acestuia. Se citea clar ceea ce simte, ceea ce stiam, totul era, este si va fii asa. Odata ce i-am citit sufletul care stiam ca va fii al meu pe vecie orice sar fii intamplat, il sarut incet, atat de dulce, cat de mult mi-a lipsit aceasta conexiune a noastra in care sa simt fluturi in stomac, acel sentiment de neuitat care parca adormise.

Am stat la el pe piept si am adormit. De dimineata in lumina blanda a soarelui care incepea usor usor sa isi faca prezenta, roua dimineatii era peste tot dand un aer de prospetime rece si primitoare a padurii. Ma tinea in brate cred ca nu mi-a dat o singura data drumul din bratele lui, il iubesc.

-Buna dimineata, somnorosule! Mai dormi mult?

-Buna dimineata, ingerul meu pazitor! Multumesc, fiindca mi-ai tinut de cald azi noapte si m-ai protejat.

Ramasa muta, nu mai stiam ce sa ii raspund, asa ca i-am oferit un sarut pe frunte si pe buze asemeni unui copil mic. Nu apuc sa ma ridic in picioare bine ca sunt luata pe sus in brate.

-Doar nu aveai de gand sa mergi pe jos pana acasa?!

-Ba da...

-Nici sa nu te aud, vei fii incurand sotia mea si in momentul de fata esti logodnica mea si daca eu vreau sa te car in brate pana acasa nici nu vreau sa te aud comentand. Capisi?

-Bine...

-Apropo peste trei zile te mariti cu mine?

Fata mea era ingrozita speriata uimita si plina de bucurie dar si putin nervoasa. Ce naiba e cu atea sentimente?

-Cum adica peste trei zile, stii cat de multe trebuie sa pregatim?

-Stiu.

-Stii ca nu avem nimic pregatit inafara de banii, nu?

-Da, iubire! Stiu cunosc.

-Cu o singura condintie o facem atat de repede.

-Ascult, sunt numai urechi.

-Ma ajuti sa pregatim totul.

-Asta era?

-Da.