Vampirii exista!

Capitolul 15

Doamne sfinte te iubesc si iti multumesc pentru simplul fap ca astazi este sambata si nu trebuie sa ma duc la scoala, mai ales dupa lucrusoarele primite in dar, cu acea poezie dubioasa. Cum naiba mi se intampla asemenea pantafabuloase intamplari? Cum? De ce? Cine mi-a scris acel bilet, acea poezie, nici macar nu sa semnat.

Dar oricum e dubios, si faptul ca stiu ca ma spioneaza din umbra e si mai inspaimantator, si daca o sa mai primesc asemenea lucrusoare o sa trebuiasca sa imi cumpar pastile pentru inima sau poate pentru nebuni, mai ales ca nu mai sunt pe crengile mele in ultimul timp, cand crede-am ca imi revenisem.

Si totul e atat de ciudat sa stiu ca un psihopat mai mult sau poate chiar deloc imi urmareste miscarile...hmmm poate a intrat in apartament...poate a pus camere de filmat. Am inebunit! Nu avea cum sa intre dar totusi...am rascolit tot apartamentul toata dimineata fiecare colt fiecare lucru sa gasesc niste camere sau microfoane inexistente, da nu era absolut nimic strain, nici macar un obiect strain cu o camera sau in orice loc din apartament sa gasesc asa ceva.

Desi am petrecut toata dimineata facand asta, am uitat pur si simplu sa mananc, nu e frumos din partea mea. Ma indrept spre bucatarie si incep sa caut ceva care sa ii faca cu ochiul stomacului meu mofturos si indecis, bietul meu frigider cred ca ma uraste de cate ori l-am deschis si reinchis...pana laurma m-am tot plictisit sa caut ceva de mancare si ma hotarasc sa merg sa imi mai cumpar niste ingrediente necesare pentru o pizza, ideea asta minunata a aparut multumita cocii de ieri, da si ieri am mancat pizza se mai intampla dar ma mentin in forma cu yoga hihihi, hmmm si stau sa ma gandesc la dulciuri sa fac clatite cu ciocolata sau prajituri...cred ca cel mai repede ma-si descurca cu clatitele cu ciocolata, prajitura dureaza prea mult.

Ma incalt in prima pereche de incaltaminte care imi iese in cale, si un hanorac mai lung si larg care l-am cumparat de la barbati desi era numar mai mare mie imi place, mai ales cand nu vreau sa ma observe nimeni, dar acum serios cine nu ar observa o fata in pantaloni de pijama cu ditamai hanoracu si cu bascheti in picioare, mai ales din cauza culorilor care nu prea se inteleg...adica serios hanorac rosu, bascheti verzi si pantaloni de pijama sunt gri...hai ca parca merge dar serios par fugita de acasa si dubioasa...mda...nu mai conteaza deja am pornit inspre minimarketul meu.

A fost un drum extraordinar pana la minimarketul acesta cu preturi destul de bune si marfa destul de buna, adica pana aici desi trec pe langa doua magazine de cartier nu m-am oprit la niciunul, iar drumul a fost foarte interesant, unei babe acre ii cazuse plasa si i sau varsat toate merele pe jos eu ca o bombonica m-am aplecat sa o ajut si cand am pus mana pe un mar a inceput sa urle ca nebuna hoțu hoțu sariti! Doamne ce femeie...am ridicat mainile in semn de ho tanti ca nu iti fur nimic si am plecat lasando in pace pe isterica crizata.

Eh si acum cumparaturi...pai sa vedem...niste faina,lapte,oua...trebuia sa imi fac o lista. Cred ca e un record sa stau 15 minute pentru 20 de produse...sau poate mai multe?...in fine sa imi fie invatarura de minte sa nu mai uit sa imi las cumparaturile pentru casa in ultima suta de metri, iar atunci cand le fac sa nu fiu imbracata in pijama...la casa caserita sa uitat chioris la mine, cred ca a crezut ca nu am bani sa platesc tot, ce oameni rai! Serios oameni buni nu ati mai vazut oameni in pijamale!

Deja enervata la culme de toate cele intamplate pe drum nu m-am mai uitat in nicio directie ca sa incerc sa depistez vrun maniac care ma spiona sau mai stiu eu ce, am mers blont pana la bloc. Insfarsit intrata in scara blocului, trebuia sa verific si posta ura...nu mai vreau surprize...

De ce ma urasti tu pe mine viata? Nu putea sa fie vreo factura sau o revista de moda? De ce alt plic negru? Soarta iti bati joc de mine si cred ca vrei ca urmatorii mei ani ori sa nu mai existe ori sa ajung la spitalul de nebuni.

Odata ce intru in apartament il verific din nou, hmmm nimic...

De data asta nu mai am de gand sa stau atata te rog sa nu mai fie alta poezie plina de dileme.