Vampirii exista!

Capitolul 6

Ce bine e la adapost si ce liniste este, foamea a fost alinata, ranile mele au fost din nou curate cu grije de acest misterios si dragut inger in chip de demon. Imi e atat de cald si de bine, sunt in bratele lui si dragul meu salvator numarul 2 sta pe picioarele noastre, of doamne, ma uit la el nu are tricou pe el si e atat de cald, dar imi arunc privirea asupra bustului meu ce dragut am numai bandaje in jurul abdomenului si atat. Ma inrosesc dar nu am facut nimic asa ca nu se pune, eram prea obosita si am refuzat sa mai iau ceva pe mine. Ma aplec usor vreau sa ii sarut barbia, nu e frumos din partea mea dar ma atrage...ma aplec usor sa il sarut si isi deschide usor ochii, ma retrag rosie ca rosia inapoi cu capu pe pieptul lui.

-De ce te-ai oprit?

-Nu e bine...

-Uitete la mine!

-Nu!

-Uitate. Te rog... Imi ridic timida privirea si obser bucuria de pe chipul lui, si luminozitatea ochilor sai, of daca as fii ciocolata ma-si topi toata.

Destul de deranjata si totusi tematoare ma ridic iar si il sarut pe barbie, era mai bine daca dormea deasta eram deranjata.

E fericit dar nu pare atat de incantat...

-Ce sa intamplat? O inocenta incruntatura isi face aparitia pe fruntea lui.

-E vina mea pentru tot ce ti se intampla...

-Nu e asa...de unde poti sti?

-Off...nu stii multe...

-Spune-mi.

-Nu.

-Te rog.

-Nu.

Deja ma simt invinsa dar nu ma las.

-Ai de gand sa imi spui?

-Nu.

-Bine. Ma desprind din bratele sale, incep sa cercetez camera, iar pe un scaun se afla un flanel, desi pare cu 10 numere mai mare il iau pe mine, ma incalt, gasesc o geaca o imbrac si pe aceea iar dupa chem catelul si ma indrept hotarata spre usa, chiar daca privirea insistenta de pe canapea imi arde corpul.

-Ce crezi ca faci?

-Bine fac. Nu imi intorc privirea continuand sa inaintez.

-Te joci cu focul si ai sa te arzi! Uuu deja pare nervos, sa vedem cat mai rezista, nu ma las cu una cu doua.

-M-am jucat cu focu cand eram mica si nu m-am ars, nu cred in zicala asta. Respiratia lui este deja usor de descifrat, e nervos....hmmm interesant.

-Bine. Atunci treci inapoi pe canapea inainte sa iti iei bataie! Pufnesc amuzata si surprinsa de replica lui. Serios!? Chiar asa? Doar nu o sa ma bata?

Din curiozitate imi intorc privirea, proasta gresala...am dat peste un vulcan rece, e posibil asa ceva?

Cum si maimutele se imperecheaza cu pinguini si se nasc pingamamu!

Dispari disperata Pamantului!

-Nu imi vei face rau? Glumesti nu?

-Nu. Simt cum tot sangele mi se scurge din obraji, mi se face rau, picioarele imi cedeaza si ajung in genunchi, frica ma cuprinde, de ce? Chiar ar putea sa imi faca rau? Si eu care...care...off de ce tin la el doar ce l-am cunoscut! Lacrimile incep sa imi cada una cate una peste obraji recii lipsiti de orice culoare.

Deodata doua maini imi sterg lacrimile si ma cuprind in brate.

-Gata. Cum poti sa crezi ca te-asi putea rani? Nu mai plange..daca mai plangi imi infig singur o tepusa in inima!