Capitolul 20

3.3K 171 8
                                    

Odata cu ivirea zorilor, imi simt corpul amortit si cald, lumina blanda a soarelui se juca nazdravana pe fata mea, iar o alta raza imi mangaia sirea spinari.

Parca totul desprins din vis si simtindu-ma atat de bine, un fior de gheata ma cuprinde cand nu simt nimic in jurul meu, nici un corp care sa ma sufoce cu caldura, absolut nimic.

Speriata ma ridic in capul patului si incep sa cercetez camera. Nimeni. Totusi pe noptiera de langa pat se afla un trandafir sub care se odihnea un bilet alb pe care se afla un text negru scris de mana. Intind mana si iau biletul :

" Bună dimineața, iubire Aș vrea să mă trezesc lângă tine și să te privesc cum îți deschizi genele încet, la primele raze ale soarelui, sa iti las un sarut pe frunte, sa te cuprind in brate si sa iti soptesc cat de mult te iubesc! Dar in aceasta dimineata iubirea mea nu voi fii acasa, imi pare rau. Ti-am pregatit micul dejun e pe cealalta noptiera sper sa iti placa clatitele cu ciocolata si ciocolata calda. Te pup si te iubesc si deja imi este dor de tine. Dar iubire promit de deseara ma voi intoarce acasa sanatos si bine."

Unde are nebunu asta treaba? Si clatite! Doamne cat de bune sunt le iubesc, si pe el il iubesc si ii multumesc pentru clatite dar sa ma lase singura dupa noaptea trecuta si plus ca nu mi-am sarabatorit ziua de nastere. Ufff...omu asta! Baieti! Ftelor cred ca ne-ar trebui un chid pentru ai intelege pe ei. Bine nu ca noi am fii vreo carte deschisa sau mai stiu eu ce.

Ce sa fac, ce sa fac? Este deja ora 12 si eu m-am plictisit de moarte, daca va vine sa credeti am facut curatenie in tot apartamentul, am cantat de nebuna prin casa, am gatit...si acum stau singura pe canapea si ma uit la o emisiune monotona, care cu siguranta o vizioneaza doar babalacii!

Am inebunit! Trebuie neaparat sa gasesc ceva sa fac pana nu voi ajunge sa gandesc ca o bunicuta de 180 de ani.

Imi iau telefonul mobil care era singur singurel prizonier in sertarul noptierei de nush cate luni, si incep sa rasfoiesc agenda. Pe cine naiba sa sun?

Bingo! Doamne! Ajutor deja gandesc ca o bunica, nu ma joc la bingo! Dar chiar cuvantul asta sa il folosesc?

Am nevoie urgenta de o iesire iar iepurasul hiperactiv Chiara sunt sigura ca isi poate face timp pentru sora ei.

Imediat ce apelez dupa al doilea ton de apel imi raspunde o voce plictisita si cred ca moarta de somn. Asta e! Isi revine ea!

-Alo...

-Che faci? My little suricata?

-Pe bune?!

-Ce?

-Lara in pui iei de treaba e 1 dupamiaza!

-Asa si?

-Sunt moarta de somn!

-Hai mai.

-Pe bune! de doua zile nu am atipit deloc si daca nu dorm o sa arat ca un zombie strivit de autobuz.

-Ieri a fost ziua mea! Vaco! nici un la multi ani, nici un cadou nimic!

-Grrrrr....

-Stiu ca nu iti convine dar pentru faza asta ori mergi cu mine la cumparaturi ca imi este lene sa merg singura. Ori de Craciun cadoul de o sa til iau il dau verisoarei noastre ori nu iti mai cumpar.

-Esti nemiloasa!

-Da ce-am facut?

-Chhhh nimic!

-Bine! intr-o ora sa ajungi aici.

-Te urasc!

-Si eu te iubesc!

Vampirii exista!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum