Vampirii exista!

Capitolul 14

A trecut o saptamana si starea de moloseala tot nu imi trece. Am revenit acasa la mine la scoala mea la viata mea plictisitoare si monotoma pe care o aveam inainte.

Desi acum stiu de creaturile din acest oras si sunt mult mai precauta degeaba...e trist totul, parca viata sa scurs din mine in ultimul timp si am devenit o fantoma. Cred ca nici pisicile nu se mai apropie de mine din cauza infatisarii mele prea palide si triste pentru un om normal cu tpata circulatia sanguina inca in miscare.

Pai sa va povestesc ce sa intamplat de ce am ajuns asa? Pai e simplu Andy a renuntat. Iar eu am ajuns la viata mea obisnuita dupa acea vizita care mai mult de 48 de ore nu cred ca a durat. In fine ziua aceea era insorita si plina de viata, acum nu mai iubesc lumina zilei si a soarelui imi aduc aminte de acea zi, as vrea sa imi petrec restul vieti inchisa ca o maimuta pe cale de disparitie alaturi de mine sa fie toate cartile scrise de Nora Roberts si sa imi fie adus cate ceva de ale guri, evident la ore fixe ca doar na sa traiesc cat mai mult.

Offf...atunci a fost ultima data cand i-am mai vazut pe cei doi frati. Imi lipseste demonul dintre ei. Il simt ca e bun, degeaba arata el cum arata, e bun, stanca aia de om cu inima de gheata stie sa iubeasca!...stie cum ma simt...dar de ce? Poate sunt eu prea egoista, dar nu vroiam sa renunt, chiar dupa atat de putin timp, vroiam sa fie asa! Vroiam sa il am alaturi!

De parca nu as avea moralul destul de pus la pamant, lacrimile mele care crede-am ca nu mai au cum sa rasara, se preling pentru a mia oara pe obraji mei, intepandu-mi ochii, si incetosandu-mi vederea.

E vineri, mama ce chestie misto! Toti vorbesc de intalniri, iesiri in oras, prin parc, prin mall, cu catelul, de ce frate nu o scoateti si pe vecina de la 3 la plimbare?

Imi incep dimineata ca deobicei, gasesc ceva de ciugulit, incat stomacul meu sa nu mai refuze sau sa imi scoata totul inapoi pe gurita. In ultima perioada imi face figuri, nu prea pot sa mananc, imi vine sa vomit, ma arde, sa nu va ganditi la tampeni! Cred ca mai mult ca sigur e din cauza stresului!

Mda sa continu-am cum afara soarele radia de bucurie si zambea ca un idiot fasolea la mine, am ales o tinuta super vesela, blugi negri, tenesi negri, tricoul negru si geaca de blugi ok asta e blue deschis, trist ca nu prea am hanorace, sa imi notez pe frunte ca nu ar strica sa imi cumpar, poate si niste role...

Dupa ce sunt gata pentru scoala, am si iesit pe use, deobicei in fiecare dimineata obisnuiam sa verific tot incepand de la telefon, e-mail pana la cutia postala, dar azi nu mai am nici un chef. Telefonu e stins si luat cu mine ca sa am ceva de carat in plus, leptopul doarme linistit, iar acum cutia postala hmmm de ce stau si ma holbez la ea de vreo 2 minute? Ciudat, in fine imi misc picioarele si pornesc afara din bloc.

Desi idiotenia de soare ma terorizat tot timpul zilei, inclusiv la scoala, adica spuneti-mi si mie cum sa reusesc si eu sa dorm daca soarele imi tot invadeaza moaca!

Ajunsa acasa, imi incerc totusi norocul cautand poate ceva inexistent in cutia postala, stiam ca nu voi gasi nimic in cutie dar de ce sa nu verific? Deschid cutia si raman marmura! Toata circulatia sangelui meu paraca mi sa scursese din vene si am ramas goala. Fara plic de suflare o statuie de marmura, goala in interior.

In cutia postala se afla un trandafir negru, cred ca a fost rosu, deoarece mirosul de ars il predomina, sub trandafir se afla un plic negru...mda super interesant...ipi ceva ciudat si inspaimantator.

Am luat amandoua obiectele cu cea mai mare grije ca nu cumva sa le scap sau sa le distrug, si cu cea mai mare si stranie atentie am urcat scarile pana in fata apartamentului. Usa nu parea vandalizata, era chiar inchisa, am intarat in apartament pregatita ori sa fug ori sa dau cu ce nimeresc intr-un inamic poate inexistent.

Am intrat in apartament si am facut lumina...nimic straniu, nimic atins mutat, si totusi senzatia ca cineva a mai fost acolo sau inca mai este imi incoltea simturile si nu ma lasa in pace. Am cercetat fiecare dormitor cu o bata de bastbool in brate ca sa fiu sigura ca nu patesc nimic, fiecare permiteru al apartamentului si fecare colt l-am verificat cu cea mai mare grije inclusiv ferestre le-am verificat de doua ori...nimic...

Cand am ajuns din nou in living bata am puso langa mine pentru orice eventualitate si am inceput sa ma uit intrebatoare la trandafirul negru si plicul de aceiasi culoare care tronau pe masuta din fata mea.

Cine imi lasase aceste obiecte? Oare ce dorea? Am inceput sa ma invart prin camera cautand fel si fel de raspunsuri si analizand nu stiu cate teroii prostesti deale mele. Dupa o jumatete de ora in care cred ca inafara de faptul ca m-am invartit prin tot livingul cauzant vanturi ciclonice sau holbandu-ma la obiecte ca poate le iese o gurita si imi raspund la ganduri am hotart sa imi fac curaj sa pun mana pe acel plic din nou.

Hmmm ii verificai fiecare colt, de ce era asa rafinat si perfect?! De ce trebuia sa fie atat de ciudat? Avea culoare de un negru intens si era sigilat cu o panglica rosie sangerie, mi-am facut alti admiratori cu colti? Ca daca da in urmatoarea clipa sar pe geam!

Deschid plicu cu cea mai mare grije ca nu cumva sa se deterioreze sau sa faca bum bum continutul iar eu sa invat sa zbor prin casa.

In plic se afla o foaie alba frumos inpachetata, am deschiso iar pe ea trona un scris superb de o caligrafie din povesti negru, un negru indentic unei gauri fara sfarsit.

Eram uluita si totusi speriata sa incep sa citesc dar totusi, curioziatea mea ma omoara:

"Privesc din umbra cum te stingi
Cum lacrimile iti inunda fata
Ai chip de inger ravasit
Care nu isi mai simte viata
Ti-ai pierdut speranta?
In tot?
Unde este bucuria ta de copil frumos?
Unde iti este zambetul ce imuia si ploaia?
Unde iti este sufletul cald ca vara?
De ce te stingi copila mea?
E oare vina mea?
Te rog incearca sa intelegi
Nu am vrut sa te las asa
Si eu am inima ca ta
Si plange asemenea..
Dar poate asa a fost sa fie..
Sa fim unul de altul
Doi calatori prin viata
Straini unu de altul...
Eu iti sunt amic si iti voi fii mereu
Cum nu va mai fii nimeni
Si te iubesc copilul meu
Totul intr-o zi va fi
Bine iti promit
Dar pana atunci
Nu ma uita
Voi fii mereu prin preajma ta
Si te voi veghea.
In fiecare zi din viata mea!.. "

Hei scuze ca a durat atat de mult...dar na...va urez tuturor un paste fericit si plin de impliniri sufletesti si bucuri, va pup. :* sper sa va placa acest capitol chiar daca nu este atat de mare...si poate nu va asteptati la asa ceva, va astept parerile si comentariile. :*