Vampirii exista!

Capitolul 9

Andy P.V.D.

Ce stiu e ca suntem urmariti, iar Lara trebuie sa fie in siguranta departe de acesti indivizi mai ales din ce mia povestit este posibil sa nu fie din vina mea, dar nu conteaza asta acum.

O tin in brate la pieptul meu si simt cum inima ii bate exagerat de tare, ii e frica sau poate de la atata adrelanina, nu stiu, dar nu e bine, vreau sa o tin in brate si sa fie linistita sau inima sa ii bate asa de tare din cauza mea, nu din cauza unor nenorociti care ii vor raul.

Observ o masina neagra, ii identific repede marca, e un mustang, este destul de rapid si de bun incat sa ne piarda urma.

Ii fac semn lui Lara sa caute cheile si sa porneasca masina in timp ce ma voi ocupa de gunoiul acesta.

Simt cum toti nervii ma acapareaza cand imi dau seama ca adversarul meu este unul pe masura. De ce nu putea sa fie unul mai slab?

Brusc sunt trantit de masina, luat prin surprindere si lovitura destul de puternica, nu ma lasa sa reactionez din prima, tipul acesta se injoseste sa indrepte arma inspre mine. Nu, nu, nu! Nu pot sa mor trebuie sa am grije de ingerul meu, nu pot sa o las singura!

Dobitocul apasa pe tragaci si fix in acel moment sunt luat intro imbratisare puternica si plina de caldura.

In fata ochilor mei este Lara. Simt cum pamantul imi fuge de sub picioare. Asta nu e posibil e un cosmar.

Blestematul ala, vad cum Lara se sprijina usor de masina si zambeste. Cum a putut, cum a indraznit viermele acela sa ii faca rau. Intro secunda de furie ma napustesc asupra individului si il fac scrum.

Imi indrept privirea inghetata spre faptura iubita. Sangereaza iar ochii i se inchid simte durere. Nu pot sa o vad in halul asta. Simt cum lacrimi fierbinti imi umplu ochii.

-Totul o sa fie bine, o sa te faci bine!

Ii zic cu cea mai mare incredere, dar durerea mea interioara sa o vad in halul asta e mai rea decat o rana, deca moartea, de ce nu am putut sa o protejez mai bine? Simt cum o lacrima fierbinte aluneca incet pe obrazul meu. Ce ma fac eu fara ea?

Ca si cum nimic nu sar fii intamplat, inca imi zambeste, isi ridica mana mica si firava pe obrazul meu si cu o singura miscare, imi indeparteaza lacrima, asemeni unui copil.

-Ma bucur ca esti bine, nu mai plange.

Ultimele ei cuvinte inainte sa inchida ochii ma tulbura si mai tare, lacrimile nu mai sunt tinute in frau, nu pot sa indur asta, voi avea grije de ea se va face bine.

O iau in brate si o strang la pieptul meu, o asez in masina cu cea mai mare grije ca sa nu o lovesc, iar balta de sange lasata de sangele ei o ard, nu vreau sa ii ia nimeni urma, la fel fac si cu individul care acum sper sa sufera in chinuri, acolo in cazane.

Inainte sa pornesc la drum, i-am oprit hemoragia cu tricoul meu. In drum spre cel mai sigur si putin cunoscut spital, imi sun prietenul.

-Alo?

-Buna, Christopher sunt Andy.

-Buna prietene, ce faci?

-Nu foarte bine.

-Ce este?

-Am o urgenta, sunt in drum inspre tine.

-Imi poti spune ce se intampla?

-Iubita mea a fost impuscata.

-Cum sa intamplat asta?

-Ne cauta.

-De ce?

-La inceput am crezut ca eu sunt motivul, dar din pacate pe ea o cauta.

-Ok. Imi povestesti mai multe cand ajungi ce teasi ruga masina in care te afli laso la 50 de km distanta, iao pe iubita ta in brate si stii pe unde sa o iei, sar putea ca telefonul nostru sa fie ascultat sa scapi si de el asa am sa fac si eu.