Vampirii exista!

Capitolul 24

Acest Meison ma scoate din sarite. Si tuta mea mica offf biata de ea cat a suferit. De doua zile stam in casa si ne gandim oare ce am putea sa facem. Doar nu am putea sa o transformam pe Chiara? Sau poate ca putem! Ha bingo am gasit o solutie ca sa scapam de problema cu gasirea ei!

-Chiara trezirea!

-Ce sa intamplat, zici ca ai mancat sclipici.

-De ca naiba spui asta?

-Pai zici ca esti licurici la cat de fericita esti. Ce sa intamplat? O sa am un nepotel?

-Hooo dâr nu te grabi atat de repede!

-Atunci?

-Stiu o modalitate cum putem sa te scapam de urmarire.

-Cum asa?

-Iti schimbam lucul!

-Glumesti!!!

-Nup.

-Serios?

-Da serios.

-Offf..bine....

Deci acum incepe misunea cum sa o transformam pe Chiara in extraterestru.  In primul rand ma gandesc sa ii vopsesc parul portoclaiu sau roz hmmm. Si niste lentile de contact nu iar strica. UUU o sa o transform intr-un unicorn glume-am evident.

Am luato val vartej cu o caciula in cap si fular si si niste ochelari de soare pana la primul cel mai acceptabil si decent salon. Cand sa pus pe scaun a incremenit si si-a intros privirea dementa inspre mine:

-Ai inebunit ? Nu esti pe cregile tale! Vrei sa ma faci verde cacanie in dungi si sa imi tai parul meu frumos???

-NU! Doar ca stii ca ma iubesti si doar nu ai vrea sa ramai singura si deprimata toata vesnicia!

-Ufff...Bine dar sa nu imi taie mult din par, deoarece o sa devina cina mea principala tipa sau tipul respectiv.

-Divo!

-Du-te si plimba ursu!

-Hai zat nu ma enerva!

Sunt asa de enervata pe piticania asta mica si problematica mai ales acum cand incepe sa faca figuri. Nu suport sa imi comenteze de parca nu as stii ce trebuie sa fac. Dar deja incep sa devin incordata sta in casa ca un mic parazit nu ca nu ar fii, dar ma intristeaza.

Acum trebuie sa ma gandesc ce haine sa ii cumpar. Sa incerc ceva casual sau ceva mai cuminte. Daca o sa ii cumpar ceva casual se va transforma in strastra bunica deci ceva decent si cuminte. O sa ma omoare cand o sa ii schimb si numele si cand o sa ii ard hainele.

-Gata!

Arata extraordinar. Si ea tuta ca nu vruia sa isi schimbe culoarea la par.

Deodata parca ma inchide pamanutul...ce se intampla cu mine...negura.

Deabea respir si pleoapele mele par mult prea grele ca sa pot sa le deschid. Ma simt ametita si nu stiu unde sunt, simt ca in jurul mainilor mele metalul rece atarna, evident si picioarele mele au acelasi tratament.  Dar pot sa aud nu aud altceva decat tipete, mai multe voci masculine de nedescifrat cu una feminina se certa de zor, dar imi e prea rau ca sa pot sa inteleg ce sa intamplat. Oare cat timp am fost asa in coma ce sa intamplat...am fost drogata sau atacata. Aole Chiara! Eram cu ea si deodata intuneric, oare e bine? Unde e? Unde sunt eu? Cine sunt oameni acestia? Trebuie sa ma chinui sa inteleg tot ce se intampla aici, dar pleoapele mele nu vor sa se deschida asa ca incerc sa imi ascut auzul si sa faca toate aceste tipete in ceva clar, intr-un indiciu care sa imi spuna unde ma aflu si tot ce se intampla si mai important unde e Chiara!