Vampirii exista!

Capitolul 3

-Alo...

-Buna dimineata. Domnisoara Charlot?

-Da...cine este la telefon?

-Sunt domnul Harison, profesorul dumneavoastra de matematica.

-Sii? Ce este ineregula?

-Vroiam sa stiu daca vrei sa partici la olimpiada, si de ce nu te-ai prezentat astazi la ore.

Uitandu-ma la ceas observ ca era deja ora 12:00, ciudat. Mda mai sunt 3 ore si se termina scoala pe ziua de azi asa ca nu are rost sa plec.

-Nu m-am simtit bine, am vrut sa sun aseara, dar era tarziu, iar de dimineata nu am reusit deloc sa ma trezesc, cred ca este de ieri. Imi pare rau ca nu am fost astazi la scoala, iar cu olimpiada. Imi pare rau dar nu iubesc matematica incat sa particip la o asemenea activitate. Scuzati-ma domnule profesor.

-Nu este nimic. Astazi iti voi motiva eu toate absentele iar cu olimpiada asta e. Imi pare rau ca te-am deranjat sa te faci bine. La revedere.

Si nu am mai apucat sa ii raspund, ca a si inchis. Incep sa imi intorc privirile si sa analizez camera nimic anormal, imi indrept privirea inspre fereastra unde o pisicuta mica neagra cu ochii albastri se holba la mine.

Ma ridic din pat si deschid geamul, cand vreau sa pun mana pe ea, ochii ei se ingusteaza, si zici ca parca o aura neagra ar dominao. Sare si ma musca de mana, ma zgarie, incerc sa o scot pe geam dar nu reusesc, ma musca la orice miscare.

Off Domane ce nu e normal la pisicul asta? Dupa ceva timp se opreste si in fata geamului isi fac aparitia mai multe pisici, cu aceleasi priviri pline de gheata si moarte. Incep sa imi zgarie geamul, provocand un sunet ascutit, mai rau decat daca o pereche de unghi ar deranja o tabla.

Simt cum mi se face rau, sangele mi se prelinge pe tot corpul din cauza zgarieturilor si a muscaturilor. Ce e anormal ce se petrece in orasul asta, ce e cu pisicile astea.

Vreau sa strig dupa ajutor dar nu pot, vocea mea parca a pierit. Simt cum picioarele ma lasa, si fac contact cu podeaua. Strigam in mintea mea dupa ajutor dar nimeni nu venea. Nimeni nu putea sa ma auda. Intunericul ma dominat.

Vedeam negru. Eram moarta? De ce nu e nimic? O sa imi petrec eternitatea in intuneric singura pentru totdeauna?

Doua lacrimi imi aluneca pe obraji. Deci sunt vie? O mana imi sterge lacrimile, aud o voce dar nu o pot intelege, incet incet incep sa imi deschid ochii. Totul era neclar nu distingeam nimic, era totul ca o ceața.

Cand imaginea din fata mea a devenit clara. Era el Andy, cel care de cand am venit a fost o pacoste pentru mine. De ce e aici? Ce cauta el aici?

Imi ridic privirea, si vad rosu, toate pisicile erau moarte. Cum? Eram invelita in patura, tot corpul ma durea. Si totusi imi dau seama ca eram in chiloti, dar asta nu era ce ma deranja in momentul de fata. Incercam sa caut cuvintele potrivite, dar nu gaseam cu ce sa incep. Pana la urma sparg linistea asurzitoare care imi ingheta creierul.

-Ce s-a intamplat aici?

-Tu sa imi spui, ce ai facut?

-Aaa...pisicul ma atacat, si au aparut mai multe, si am vazut negru...

Simt ca totul ar fi ceva ireal si incep sa plang.

-Ce au fost toate astea?

Se uita la mine ingrijorat cu atata intelegere in ochii aceia albastri clari asemeni unui cer senin, dar nu zicea absolut nimic, doar ma privea.

-Zi-mi ce sa intampla? De ce sunt pisicile moarte? De ce e camera plina de sange? De ce sunt plina de rani si de sange? Ce cauti tu aici? Cum?

-Ai strigat dupa ajutor, si am venit sa te ajut.