Vampirii exista!

Capitolul 17

Inima mea o luase razna, batea cu 100 de batai pe secunda, nu imi vine sa cred, e la use...vrea sa intre si si imi pare cunoscut.

Intredeschid usor usa..si daca ma-ti vedea ma-ti confunda cu vreo statuie din ceramica. Era el! Dupa atata timp, el ma spiona, el doar el! De ce?
Nu renuntase? De ce imi face asta.

-Lara...pot intra?...

Stam si ma uitam la el, oare visez sau e vreo fantoma a imaginatiei mele.

-Sunt real...pot intra?

Am dat din cap, pur si simplu amutisem nu mai stiam ce sa zic. A intrat inauntru si sa indreptat inspre canapea, sa asezat normal si se uita la mine, va da-ti seama ca aratam ca o proasta stand in picioare si uitandu-ma la el.

-Lara...

-Ce cauti aici?

-Eu..

Nici nu puteam sa il las sa continue tot felul de intrebari imi macinau mintea.

-De ce mai spionat? De ce te-ai ascuns? Ce mai vrei de la mine? Ai renuntat la mine!

-Off dao dracu de treaba!

Sa ridicat de pe canapea cu o viteza inimaginabila, era in fata mea, statea in fata mea. Ma prins pe mijloc si ma tras langa el incat nici macar un centimentru nu putea sa ne desparta am vrut sa dau inapoi si sa zic ceva, dar atunci cand am deschis gura, buzele sale le-au captivat pe ale mele. Era un sarut lent si atat de mult asteptat. Nu ma mai puteam gandi la nimic decat la faptul ca imi lipsise ca il vroiam langa mine, si i-am acceptat sarutul care sa prelungit si a dat nastere fluturasilor adormiti.

Intr-un final aveam nevoie si de aer ne-am departat usor buzele si sia razamat fruntea de a mea, rasuflarea lui fiind la fel ca a mea, parca fiind create sa se sincronizeze.

-Nu te-am parasit.

-Dar..

-Nu te-am parasit nicio secunda, am fost tot timpul in spatele tau si te-am urmarit din intuneric, nu am vrut sa iti fac probleme. Fratele meu e un afemeiat notoriu, te-a vrut dor din cauza ca esti a mea. Dupa ce am "renuntat" nu ia mai pasat. Te iubesc Lara si crede-ma in fiecare zi simte-am ca mor, fiecare parte din sufletul meu sa spargea in bucatele mici, nu pute-am sa te tin in brate sa te ajut sa fiu langa tine. Dar acum ca te trezesti iti dadeai seama si singura si nu vroiam sa ma descoperi...mi-a fost frica sa iti spun nu stiu de ce..poate pentru ca ma vei respinge...dar nu pot sa stau departe...doar daca vrei...atunci cand imi vei zice ca nu mai am ce sa caut in viata ta, voi disparea pentru eternitate. Imi pare rau...imi pare rau ca te-am intristat ca ai suferit din cauza mea...imi pare rau te iubesc!

Am stat si m-am uitat in ochii lui atat de senini si sinceri! Nu imi venea sa cred. Inima imi bubuia de bucurie, lacrimile imi intepau ochii dar nu erau de tristete erau lacrimi de dor si fericire.

-Imi pare rau. Te iubesc!

Nici nu stiu cand lacrimile au inceput sa imi alunece pe obraji, usor cu mana mia sters fiecare lacrima in parte. Dupa ce a terminat sia lasat mana pe langa corpul meu si mia dat drumul.

-Cine ti-a dat permisiunea sa imi dai drumul?

I-am ridicat mana cu care mia sters lacrimile si am sarutato, dupa i-am mangaiat obrazul.

-Si eu te iubesc si mia fost dor de tine!

Parca luminandu-se la fata, ma prinde si ma invarte prin camera, dupa acea pirueta cu mine in brate, nu la lasa jos si continua sa ma tina ca pe o mireasa in brate.

-Pune-ma jos sunt grea!

-Sh..

Sa aplecat si a presat un sarut dulce peste buzele mele.

-Mia fost extrem de dor de tine.

Dupa ce ma dat jos o amorteala si mici intepaturi imi acapareaza abdomenul. Ah! Tatuajul uitasem!

-Trebuie sa ma duc pana in camera.

-Ce sa intamplat?

-Am..

-Tatuajul?

-Aham...

-Nu crede-am ca iti vei mai face asa ceva. Esti foarte puternica si curajoasa stiai?

-Nu.

-Ok. Ma duc sa iau crema.

-Ma des...

Nici nu am apucat sa termin ce aveam de spus ca se intorcea cu crema in mana. Sa pus in fata mea in genunchi si mi-a ridicat cu grije maieul, punand usor crema peste tatuaje defapt...ca sunt doua pasari...dupa ce a terminat cu doctoricitul, cred ca ii place la nebunie sa faca pe doctorul cu mine. A dat sa se ridice dar inainte sa se ridice mia sarutat burtica ceea ce a cauzat un mic scurtcircuit in corpul meu. Hormoni nenorociti! Stati potol! Numai la nebunii va sta gandul!

-Hai sa dormi.

-Dar am dormit.

Sa intors uitat la mine cu o fata pe care se putea citi clar "Glumesti".

-Haida.

-Dar.

-Te rog.

-Of...e lumina...

-Facem intuneric.

A tras draperiile si a aranjat patul, a adunat toate perinile din casa paturi pufoase si mama ce pat! Sa apropiat de mine si ma luat in brate, sufland usor la urechea mea.

-Acum e bine?

-Mhmm...

Nu se poate hormoni idioti. Trebuia sa ma linistesc cumva nu? M-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat nu se astepta la asa ceva din partea mea dar ma bucur ca a luat conducerea se descurca mult mai bine sa conduca decat mine in cazul asta. Ne-am asezat imbratisiati si cred ca am continuat cu pupacitul pana am adormit.

Era atat de bine ma simte-am in siguranta si iubita, emana caldura lui specifica si un confort off de nedescris. Chiar imi era dor de el.

Brusc..deschid ochii si vad totu rosu.. Ce mama naibi...il simt ca e la mine in brate si il strang imi e frica.

-Lara?

Imi era prea frica si nu puteam sa ma opresc din al strange.

-Lara ce ai?

Nu stiam ce sa fac. Rosu...durere...rosu...sange...moarte...

Ce mi se intampla?

Am simtit o durere in piept atat de tare incat mi-am auzit tipatul spart.

Sange..rosu...intuneric.

Hei sper sa va placa. Scuze ca este cam scurt. Va astept comentariile va pup si va multumesc pentru toate comentariile, vizualizarile si aprecierile. Va iubesc! Si va pup dulce! :*:*:*