Deep Breath; jikook

Capitolul 11

Ziua 15

Te priveam și nu îmi venea să cred că ești tu. Oare  era doar o iluzie, iar eu încep să înnebunesc? Părea să fie atât de real... Te-ai așezat lângă mine și ți-ai arcuit colțurile buzelor arătându-mi cel mai frumos și inocent zâmbet. Oare visam? Mă priveai cu dragoste, iar eu mă piedusem în ochii tăi ciocolati.  Ți-am simțit atingerea caldă și am tresărit. Mi-ai luat mâna într-a ta și ți-ai împleticit degetele cu ale mele. Ai mângâiat-o ușor și mi-ai pus-o în dreptul inimii tale. Bătea tare, dar o țineai încă pe pieptul tau.

Am emoții! mi-ai spus, iar vocea îţi tremura incontrolabil. Ți-am oferit un zâmbet sincer, nu puteam spune nimic.Nu îmi puteam găsi cuvintele să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit. 

Am văzut o lacrimă ce-ți coboară pe obrazul tau îmbujorat din cauza frigului de afară. Nu trebuia să plângi.
M-am ridicat în șezut și mi-am lipit spatele de bara patului. Am oftat lung și ți-am șters lacrima ce ajunsese până în dreptul nasului tău. Mi-am dat seama că e real, că tu chiar ești aici, că te-ai întors, ceea ce înseamnă ca încă mă iubești. Poate că speranța mea nu a fost totuși în zadar.

Ți-am privit chipul frumos și îți analizam toate trăsăturile. Buzele tale erau ușor întredeschise pentru a putea respira, ochii îți erau roșii și dădeau semne că te abțineai cu greu să nu plângi. Ne-am întâlnit privirile, iar amintirile frumoase cu tine mi-au apărut în minte.  Am început să plang și te-am strâns în brațe. Mi-ai strâns tare corpul cu mâinile tale mici și te auzeam plângând. Lacrimile tale curgeau pe gâtul meu, dar nu mă deranjeau. Nu voiam să-ți mai dau drumul. Era mult prea frumos. Printre suspine am putut auzi câteva cuvinte din partea ta: Îmi pare rău! Te iubesc!

Te-am strâns și mai tare în brațele mele și ti-am spus din nou cât de mult te iubesc. Să îți simt corpul din nou atât de aprope de mine mă făcea să mă simt din nou viu. Ai readus fericirea în sufletul meu trist. Ai reușit să ma aduci din nou la viață. Te-am desprins din îmbrățișare și ți-am șoptit să te oprești din plâns. Ai dat negativ din cap și mi-ai prins ușor gâtul in palmele tale. Ți-ai apropiat buzele de ale mele, până când s-au atins. Buzele noastre se contopeau într-un sărut firav și cât se poate de sincer. Era de necrezut, uitasem acest sentiment, dar cu toate astea tânjeam după el în fiecare zi în care nu ai fost lângă mine să mi-l oferi. Dar acum pot spune că....Sunt cel mai fericit. În sfârșit te-ai întors și te pot ține aprope de mine. De data asta nu am să-ti mai dau drumul niciodată, Jungkook. Asta pentru că ... te iubesc!

Am postat și acest capitol și sper să vă placă. Am o rugaminte pentru voi. Vreau să fac o nouă carte și nu mă pot decide cu cine. Așa că rămâne pe manile voastre să alegeți:

1. Jin
2. Lee Jong Suk
3.Mark (Got7)