Deep Breath; jikook

Capitolul 8

Ziua 13
Jungkook...mi-a fost atât de dor de tine. Iarăși au trecut câteva zile de când nu ti-am mai scris. Mi-ai lipsit atât de mult. De data asta, am avut un motiv întemeiat ca sa nu-ți mai scriu.
Știi... sunt la spital. Sunt internat. Dar stai liniștit, nu e nimic atât de grav. E doar o cădere de calciu. Mă voi face bine, doar că trebuie să mănânc mai mult. Am avut noroc cu un băiat drăguț care a fost prin zonă atunci când mi s-a făcut rău. Știi...semăna puțin cu tine. Părul brunet și bine aranjat, ochii aceia negri, blânzi și zâmbetul său inofensiv și copilăresc, toate îmi amintesc de tine. Aș fi putut să jur că-ți e frate. Amuzant, nu? Cred că pentru o secundă m-am pierdut în ochii lui precum jăratecul.
A avut grijă de mine așa cum o făceai tu. A venit astăzi lângă mine și mi-a dat să mănânc, ceva gătit chiar de el însuși. Se comportă de parcă m-ar cunoaște de o viață. E foarte amabil! Sincer să fiu, nu îl pot privi fără să îmi zboare gândul la tine. Este frumos, exact ca și tine. Dar nu la fel de perfect, așa cum ești tu.
Totuși, nu înțeleg de ce se poartă atât de frumos cu mine. Mă face să mă simt iubit și pentru prima dată de când ai plecat mă simt puțin mai fericit, ba chiar astăzi cand l-am văzut, am zâmbit! Îți vine să crezi Jungkook? Am zâmbit! Îmi oferă atenție și protecție. A vorbit chiar și cu doctorii ca să îmi ofere tratamentul cel mai bun, doar ca să mă fac bine. Mi-a promis că diseară o să vină din nou la mine și să că îmi va aduce niște haine mai groase și o supă caldă. Sincer să fiu, gătește chiar foarte bine. Sunt uimit. Este atât de priceput la toate. Am vorbit mult în ultimele câteva zile, m-a făcut să râd. Nu cred că știi ce înseamnă asta!  Nu am zâmbit de când ai plecat și am ajuns să râd! Este aproape imposibil. Doar că, nu mă pot abține. Este ca un bufon, are simțul umorului, așa cum îl ai și tu. Mă făceai să râd în fiacare zi prin lucrurile tale mărunte, lipsite de sens. Chiar îmi e dor de ceea ce făceai, îmi e dor de persoana  ta, de trupul tău, de tot! Se pare că oricât de mult încerc să evit asta, orice scriu eu aici tot la tine ajung! Asta pentru că nu mi te pot scoate din cap!
Nu mai vreau să stau la spital! Nu îmi place spitalul. Știi bine asta! Urăsc să văd oameni bolnavi peste tot. Mă simt de parcă urmează să mor. Mă deprimă... Vreau acasă. Defapt, te vreau pe tine, Kookie.
Vino să mă iei de aici, am nevoie de tine, am nevoie să-ți simt bătăile inimii care sună ca cel mai armonios cântec de dragoste pentru urechile mele.
Atunci când eram împreună vedeam totul frumos, asta pentru că tot ce vedeam erai tu, Jungkook! Niciodată nu te voi putea uita, pentru că te iubesc!