Capitolul 13

478 89 7
                                    

Ziua 15

Mi-ai prins strâns mâna într-a ta și te-ai strecurat prin mulțimea de oameni până am ajuns la mașina ta. Acolo mi-ai căutat privirea și ai zâmbit. Mi-ai deschis portiera, iar eu m-am făcut comod. Era atât de bine și cald. Ai intrat și tu în mașină și ți-ai frecat mâinile din cauza frigului. Fulgii de nea se așterneau pe parbriz, așa că ai decis să pornești motorul.

Nu mă săturam să te privesc. Eram nesătul de tine, din toate punctele de vedere. Mi-ai lipsit întru totul. Mâinile tale mici strângeau volanul mașinii, iar privirea ta era ațintită asupra drumului. Era ceva nou pentru mine. Înainte conduceam eu, iar acum când te vad pe tine la volan, e ca și cum mi-aș vedea propriul fiu făcând asta. Ai oprit brusc mașina și ai scos cheile din contact. Ți-ai intors privirea către mine și mi-ai spus că am ajuns. M-am uitat împrejur și am văzut un cartier rezidențial, cu blocuri înalte și frumoase și cu un părculeţ ce părea a fi din basme. Ți-am analizat atent trăsăturile feței și mi-am făcut curaj să-ți spun că nu pot accepta. Era prea mult pentru mine. Nu puteam să fac asta. Nu voiam să trăiesc din banii tăi, asta doar pentru că eu nu mai aveam nimic. Ai zâmbit copilărește și mi-ai ignorat cuvintele. Mi-ai mângâiat ceafa și te-ai apropiat încet de mine. Am simțit din nou buzele tale peste ale mele. Delicatețea cu care mă sărutai mă făcea să te iubesc din ce în ce mai mult și parcă te voiam din ce în ce mai mult. Mâna mea a prins strâns părul tau și am adâncit sărutul. Îți simțeam limba caldă, iar asta îmi amintea atât de mult de nopțile petrecute împreună. Mâna ta a intrat ușor sub puloverul meu, făcând cerculețe pe abdomenul meu. Totul devenea din ce în ce mai accelerat, dar nu am vrut să facem asta în mașină. Era mult prea frig și în același timp prea multă lume.

Vom face asta acasă! ți-am șoptit printre gâfâieli, iar tu m-ai pus să-ți promit. Imi era atât de dor de momentele astea și nici acum nu-mi vine să cred că asta e real. Pare mult prea frumos să fie adevărat.

Ne-am mai privit o singură dată, iar tu mi-ai sărutat scurt buzele și am ieșit din mașină. Mâna ta mi-a cuprins-o strâns pe a mea pentru a o încălzi și am intrat în scara blocului tău.

Totul era uimitor. Fiecare lucru era perfect așezat și nu puteam vedea nici un fir de praf. Nu știu cum de reușești. Erai un dezordonat. Dar acum văd ca te-ai schimbat. Te-ai maturizat, Jungkook, iar eu nu am fost lângă tine să pot observa asta.

Deep Breath; jikookUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum