Deep Breath; jikook

Capitolul 1

#REPOSTAT
Cartea este destul de veche, scrisă in 2015, dar am decis sa o repostez pentru ca mi-a fost extrem de dor de ea.

Ziua 1

Te iubesc...Mereu ai fost alături de mine! Tu ești îngerul meu. Știu că încă mă iubești și mă doare, mă doare atât de tare că nu-ți mai pot simți căldura corpului tău îmbinându-se cu răceala din sufletul meu.

Îmi aduc aminte zâmbetul tău inocent și comportamentul tău copilăros. Tu reușeai să mă faci să râd, chiar și atunci când eram copleșit de tristețe...și te uram pentru asta. Eram atât de îndrăgostit de tine, de fiecare dată când erai lângă mine, te priveam de parcă era ultima dată. Voiam să te strâng la pieptul meu ori de câte ori puteam, chiar și pe scenă, și să pot să-ți sărut buzele perfecte fără să mă ascund. Dar mi-a fost frică! Mi-a fost frică să nu te pierd...acum mi-aș da până și ultima suflare doar ca să îți mai simt inima bătând atât de tare când erai lângă mine.

Strigătele mele de disperare nu mai pot schimba nimic acum, nu mă ajută atâta timp cât tu nu le poți auzi. Sufletul se chinuie fără tine, iar corpul meu tânjește după încă o privire de-a ta plină de dragoste!

Atingerile tale îmi trezeau mii de sentimente și voiam să te sărut mai flămând ca de obicei. Voiam să te ating al naiba de mult, dar timpul meu alături de tine era limitat. Și asta mă durea cel mai tare! Nu ai idee ce simțeam atunci când fanele te puteau atinge mai mult decât o făceam eu. Și îmi venea să zbier, să mă dezlănțui și să le spun odată pentru totdeauna că tu ești doar al meu. Dar nu puteam face asta!  Și știi cum se simțea asta pentru inima mea? Al dracului de rău... Se simțea de parcă  se rupea în milioane de bucăți, iar lacrimile, pe ele abia mai reușeam să le stăpânesc. În acele momente voiam să plâng și să nu mă mai opresc niciodată. Dar mă gândeam la momentele frumoase alături de tine și mă îmbărbătam. Reușeam să mă stăpânesc, pentru tine...pentru noi!

Știu că într-o zi am cedat. Nu am mai putut face nimic când am văzut acea fană care te-a sărutat, iar lacrimile au năvălit pe fața mea și mă temeam că cineva mă putea vedea. Am fugit cât de repede am putut și m-am ascuns. Acolo am putut să mă descarc. Am plâns și m-am gândit doar la faptul că relația noastră nu va mai dura pentru mult timp.  Știam că ceva ne va despărți. Eram bântuit de gândul ăsta și nu puteam să îl înlătur. Trăiam într-o frică constantă și asta mă dobora încetul cu încetul! Mi-am pus mâinile la ochi, dar am simțit cum cineva mi le înlătură. Mi-am ridicat privirea, erai tu... M-ai văzut plângând și ai zâmbit. Nu știam de ce și voiam ca pământul să mă înghită din cauza rușinii. Am crezut că îți par patetic, până când m-ai ridicat și mi-ai prins fața în palmele tale și m-ai sărutat. A fost un moment frumos, mult prea frumos ca să fie adevărat, aș putea spune că imposibil!
Mă gândesc la tine și îți scriu, de parcă tu chiar ai putea vedea asta și de parcă tu chiar ai știi cât de mult sufăr. Sunt înfrânt. Dragostea mea pentru tine m-a doborât, exact ca un pumnal ce mă lovește în inimă. Aș vrea să știi cât de mult îmi lipsești, aș vrea să știi tot ce este în mintea mea, dar probabil asta te-ar deprima. Și nu vreau să te văd trist. Mă face și pe mine să fiu! Nu îți voi putea uita zâmbetul, doar așa te pot vedea, fericit. Fericit fără mine. Am spus-o, am avut curajul să recunosc că tu ai putea fi fericit fără mine. Poate chiar cu o fată, o fată care te iubește, dar nu așa cum o fac eu.
Ține minte, Jungkook, te-am iubit și mereu o voi face. Dar acum, fără tine totul e deprimant, distrus. Viața mea nu mai are sens, și uneori mă gândesc să mă opresc. Să-mi opresc inima, să nu mai bată și să pot să te protejez de acolo, de sus și să te știu mereu în siguranță. Nu ai idee cât de mult aș vrea să fac asta, dar poate că într-o zi te vei întoarce și aș regreta dacă aș pierde șansa de a fi din nou cu tine.
Te iubesc...o mai spun încă o data, chiar și de un milion de ori. Te iubesc și inima mea va fi mereu în pieptul tău, căci mie nu îmi mai aparține de mult timp.