SFÂRȘIT

702 91 23
                                    

Ochii îmi sunt ațintiți către aparatul care iți măsoară pulsul. Devine din ce în ce mai tăcut. Exact ca și tine. Liniile devin din ce în ce mai drepte, iar eu încă sper ca te vei trezi.

Îmi mut privirea pe chipul tău palid. Buzele îți sunt lipite și uscate, iar ochii tăi sunt închiși ca într-un somn adânc. Un somn din care, după cum spun medicii, nu te vei mai trezi. Nu vreau să te văd așa! Nu vreau să te vad murind! Jungkook, te rog sa rămai cu mine. Nu pot să accept că nu te voi mai vedea. Am nevoie de tine!

Nu parasi lumea asta! Esti doar un copil... Cel putin, așa te vad eu. Nu pot accepta că te voi pierde. E doar vina mea! Eu am fost cel care te-a înșelat. Poate tu doar ai vrut sa te razbuni. Dacă ți-aș fi oferit mai mult timp poate nu s-ar fi ajuns aici, poate acum am fi amândoi acasă uitandu-ne la un film, în timp ce bem o ciocolată caldă.

E ora 00:00... Medicii m-au rugat sa plec. Dar le-am spus că n-am să plec până nu te vei trezi. Dar știi ce mi-au spus? Cu o privire rece și fără pic de milă... m-au anunțat că vei muri în scurt timp. Am fost devastat, i-am rugat cu lacrimi în ochi să te salveze, dar starea ta e mult prea gravă.

Nimeni nu îmi poate înelege durerea în acest moment, nimeni nu poate ști ce am simțit când mi-au spus  că persoana pe care o iubesc atât va muri, că nu ma există şanse, că tot ce am avut până acum se destramă precum piesele unui puzzle. Nu mai pot rezista la toată suferința asta. Am îndurat prea mult în tot timpul ăsta,  iar dacă mă vei părăsi și tu, probabil că voi ajunge la un spital de nebuni.

E ora 2:00, iar pulsul iți scade din ce în ce mai mult. M-am aşezat în genunchi lângă tine și ți-am prins mâna. Îți priveam chipul frumos, iar  lacrimile de durere au început să-mi  curgă din colțurile ochilor. Of, Jungkook, de ce viața trebuie sa fie atât de aspră? De ce tot ce iubești dispare?

O sa aflu cine ți-a făcut asta, cine te-a adus în starea asta și de ce. Cine a putut să rănească un suflet nevinovat așa ca al tău.

Au mai trecut încă 2 ore și nu am închis ochii o secundă. Presimțeam că ceva rău se va întâmpla... și din păcate așa a și fost.

Sunetele aparatului s-au oprit, iar respiraţia ta a încetat. Mâna ți-a căzut moale pe lângă pat, însoțit de un ultim geamăt de durere, un ultim sunet în care ți-ai luat adio de la viață.

Am simţit cum inima s-a oprit și te priveam disperat. Doctorii au intrat în  salon și ne-au despărţit pentru totdeauna. M-au lăsat singur în acea încăpere, m-au lăsat cu sufletul distrus și cu inima frântă. As fi vrut măcar să pot să-mi iau adio. Iartă-mă Jungkook. Iartă-mă pentru ultima oara. Eu încă te iubesc și așa va fi mereu.

SFARȘIT

Deep Breath; jikookUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum