Deep Breath; jikook

Capitolul 12

Ziua 15

În sfârșit îți pot spune că te iubesc, iar tu mă poți auzi. Este cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Să-ți simt din nou buzele peste ale mele este cel mai minunat lucru. Mă simt de parcă am reînviat, asta datorită ție, Kookie. Tu ești cel mai frumos vis.

Te privesc și sunt uimit de frumusețea ta. Ai un zâmbet atât de inocent și plin de bunătate. Fiecare atingere a ta îmi trezește sentimente pe care aproape le uitasem. Ochii tăi negri sunt blânzi și mă privesc cu dragoste, asta e ceea ce îmi doream. Mi-ai lipsit atât de mult. Nu pot să-mi iau privirea de la tine.

Un mic zâmbet a apărut pe chipul meu când te-ai așezat lângă mine și ți-ai pus capul pe pieptul meu. Știu că îmi simțeai inima bătând și asta mă bucura. Era doar felul ei de a spune că te iubește. Ți-am mângâiat părul și ți-am sărutat fruntea. Ai chicotit. Adoram când făceai asta. Te-ai cuibărit și mai mult la pieptul meu și mi-ai spus că astăzi plecăm. Mi-ai spus ca ma vei lua la tine, că ma vei face să fiu din nou eu. Jimin cel aranjat și cel pe care il iubea toată lumea. Ti-am spus asta, iar tu mi-ai răspuns doar că m-ai iubit tot timpul, indiferent de cum arătăm. Mi-ai spus că-mi iubeai sufletul, nu înfățișarea.

Erai atât de drăguț, reușeai să mă faci să mă simt în al nouălea cer. Ma făceai fericit, mereu ai făcut-o. Și pentru asta nu găsesc cuvinte destul de mărețe pentru a-ți mulțumi. Dar tu știi că te iubesc, sper că asta e de ajuns. Nu am ce să-ți ofer mai mult. Tot ce am ești tu.

Te-ai ridicat și mi-ai întins mâna. Cu greu, am reușit și eu s-o fac. Mă priveai...și erai șocat.

Ai slăbit atât de mult! ai exclamat tu, iar eu simțeam cum pământul mă înghite. Dar apoi te-ai apropiat de mine și mi-ai sărutat buzele. Mi-ai spus că asta nu contează, ca sunt frumos oricum aș fi. Am zâmbit...și mi-am unit degetele cu ale tale.

Am ieșit din spitalul acela groaznic și am dat de aerul rece și de lumea care se uita atât de ciudat la noi. M-am uitat la mine și mi-am dat seama de ce. Tu arătai atât de bine, erai aranjat, iar eu aveam părul ciufulit și hainele nearanjate. Cum de nu îți este rușine cu mine?

Ți-ai desprins mâna dintr-a mea. Pentru o secunda am crezut că îți este jenă cu mine. Dar ți-ai dat haina groasă jos și ai pus-o pe spatele meu. Ti-ai unit din nou degetele cu ale mele și m-ai condus către o mașină neagră, cu geamuri fumuri. Era mașina ta...Nu știam că-ți luasei permisul. Sunt așa de mândru de tine, Jungkook. Mereu am fost!