Deep Breath; jikook

Capitolul 14

Ziua 21

Mă priveai amuzat, dar încercai să fii supărat. Făcusem mizerie în bucătărie încercând să prepar micul dejun. Ti-ai pus mâna pe umărul meu și mi-ai zâmbit. M-ai informat că tu vei pleca și că fratele tău va veni curând acasă, că îmi va face el mâncare.

Ești ocupat... nici măcar acum nu ai destul timp pentru mine. Ești mai tot timpul plecat. Speram ca acum să îți petreci majoritatea timpului în preajma mea. Încerc să te fac fericit, să te fac să te simți iubit. Dar nu știu de ce, poate sunt doar paranoic, însă simt că nu mai ești atât de iubitor cu mine. Nu îți mai simt iubirea atât de sinceră ca înainte. Sper doar să mă înșel.

Ai plecat și m-ai lăsat singur din nou. Singur într-o casă așa de mare. M-am așezat pe fotoliu și mi-am luat o carte, sperând că fratele tău va ajunge curând acasă. Îmi era destul de foame și nu voiam să-ți ies din cuvânt. Nu voiam să te supăr.

Am auzit niște chei răsucindu-se în broască, iar apoi un baiat înalt a intrat pe ușă. Era cu spatele, dar observam cum picături mari de apa i se scurgeau din părul său șaten. Și-a dat jos paltonul și s-a întors către mine. Chipul sau angelic m-a facut imediat să-mi dau seama cine e...Jongsuk. Un zâmbet larg i-a apărut pe față și s-a apropiat de mine. Tremura, așa că i-am înmânat o pătură. Și-a descheiat încet nasturii cămășii și și-a dat-o jos. S-a șters ușor pe piept, iar apoi și-a înfășurat pătură în jurul său. Stătea pe canapea și mă privea insistent. Era atât de frumos. Nu e de mirare că e fratele tau. Acum înțeleg cum de semănați atât de mult.

I-am spus cu reținere că tu l-ai rugat  să-mi facă ceva de mâncare, iar el doar a zâmbit. Acel zâmbet mare, specific lui. S-a ridicat, a lăsat pătura pe canapea și a ieșit din cameră. Îl priveam cum se deplasează și fără să-mi dau seama îi analizam corpul frumos și spatele său albicios. După câteva minute s-a întors schimbat într-o pereche de pantaloni de trening și un tricou alb prin care îi puteam observa frumosul abdomen. Mi-a întins mâna și m-a tras până în bucătărie. A scos din frigider, 5 ouă, niște lapte și apa minerală, iar din dulap un pachet de făină. A luat un castron mare și a amestecat compoziția necesară pentru a face niște clătite. Mi-a făcut semn cu capul să mă apropii mai mult de el. Mi-a inmanat telul și s-a poziționat în spatele meu. Capul său s-a așezat pe umărul meu și mi-a prins mâna în care țineam telul. A început s-o miste încet, încercând să mă învețe cum să mă descurc, dar din neatenție, am apăsat mult prea tare și o picătură din compoziție mi-a ajuns pe față. Am dat drumul telului, iar fratele tău m-a întors cu fata catre el. Se uita atent la mica picătură și a șters-o cu degetul său.  Privirile ni s-au întâlnit, iar el s-a apropiat tot mai mult de mine păstrând contactul vizual. Fruntea sa a atins-o pe a mea, iar degetele sale lungi îmi mângâiau obrazul. Buzele ne erau doar la câțiva milimetrii distanță. Continua să se apropie și mai mult, iar mie nu îmi displăcea.

Îmi pare rău...Jungkook!