𝐓𝐎𝐓𝐔𝐋

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟗

Anne

Absolut toate fibrele din trup țipă la mine. Sunt fluidă în brațele lui. În vene îmi ard flăcări. Vinovăția și teama îmi urlă în cap, războindu-se.

Mă desprind din brațele sale, luând-o la pas pe potecă. Amintiri, gânduri și sentimente din trecut își fac cu nonșalanță apariția. Iar eu mă simt atât de proastă.

Ce a fost aia? Ce a fost cu ieșirea aia? De ce naiba am făcut-o? E viața lui. Doar nu speram că va avea sentimente pentru mine, nu? Nu am crezut că mă va aduce aici pentru că simte ceva pentru mine, nu-i așa?

Mă gândeam să mă întorc în loc și să îmi cer scuze, dar la naiba, orgoliul meu avea o putere mult prea mare asupra mea. Și să fiu sinceră, mi-ar fi putut răspunde pe un ton mai calm. Aleg să-mi continui drumul până la mașină, fără a mai scoate vreun sunet.

Îl aud pașind în spate, iar din instinct mă opresc. Trupul dur și mare se izbește deodată de al meu, cutremurându-mă.

-Uită-te naibii pe unde mergi! rostesc cuvintele fără regret.

-Ai grijă cum îmi vorbești, Lambert!

-Altfel ce? Ce îmi vei face, Liam?

-Nu cred că vrei să știi.

-Ba chiar da. Încearcă-mă!

-Chiar vrei să te încerc? Nu am făcut-o niciodată într-o pădure. Dar dacă îți dorești să o faci pentru prima dată aici, te pot ajuta! Îmi șoptește ultimele cuvinte ca pe o provocare.

Palmea mea face contact cu obrazul lui. Iar un zâmbet pervers îi apare pe chip. Nu este deloc uimit de ceea ce am făcut, sau dacă este, nu o arată. Îmi strâng ușor degetele micuțe în pumni, abținându-mă să nu urlu la el din toți rărunchii.  Dau să mă întorc, dar mâna acestuia mă trage înapoi, fața-mi lipdindu-se de pieptul lui.

-Să nu îndrăznești, Anne!

-De ce? Ce ai de gând să faci?

-Nu mă provoca! Acum mișcă!  

-Ia-ți mâinile de pe mine! O spun împingându-l.

-Cam mult curaj pentru o poștoaică de 17 ani. Îmi scuipă cuvintele cu greață, ca mai apoi să treacă pe lângă mine, umărul său făcând contact cu al meu, dezorientându-mă.

-Du-te naibii, Black!

S-a oprit. Liam s-a oprit la auzul cuvintelor mele. Un sentiment necunoscut mă cuprinde. Nu știu dacă este frică, sau panică. Dar este cert că e ceva. Își strânge mâinile în pumni pe lângă corp. Apoi pleacă. Ne continuăm drumul în liniște până ce ajungem la mașină. Tensiunea dintre noi mă face să mă foiesc în loc. Liam îți menține privirea doar în față, ca și cum se află singur în mașină.

-Perfect! Asta îmi mai lipsea, să mai devin și invizibilă. Îmi duc imediat mâna dreapta la gură, conștientizând că am gândit cu voce tare. La naiba...

Privirea lui năucitoare este acum îndreptată spre mine. Dar nu pentru mult timp. Încă mă gândesc la ce mi-a spus acolo sus.  „Da, Anne! Am fost îndrăgostit! Da, am iubit și iubesc enorm de mult o fată!" , cuvintele lui refuzând să iasă din capul meu. E îndrăgostit. De o fată. Iar eu chiar am crezut că începuse să simtă ceva pentru mine. Ce avea să-mi explice, că ține la mine ca la o soră mai mică? Asta trebuie să se termine o dată pentru totdeauna.

Cum voi reuși să opresc asta? Un univers de sentimente, și nimic.

„They say silence is Golden,